Subscribe via RSS

6C. Incadrari si unghiuri in fotografie

By admin

“In fiecare fotograf este un pictor, un artist care asteapta sa se exprime.”

Pablo Picasso

 

Multe elemente de compozitie folosite in fotografie se regasesc si in cinematografie/televiziune ori pictura si de aceea acestea apar si sunt studiate si aici.

Este lesne de inteles ca pozitia unui subiect in cadru poate transmite anumite sentimente, unele diferite in functie de pozitia acestuia si unghiul din care a fost fotografiat.

Voi incerca sa analizez toate aceste elemente de compozitie, exemplificate cu cateva poze sugestive, din care puteti sa va dati seama la ce se refera fiecare.

Pentru a intelege aceste elemente de compozitie trebuie sa intelegem un element comun si anume punctul de statie.

Punctul de statie este locul in care se afla aparatul de fotografiat (si implicit fotograful) in raport cu subiectul. Este cea mai simpla definitie, asa cum am inteles-o eu si nu cred ca are sens sa apelam la fel de fel de definitii pompoase care apar in cursurile de cinematografie sau fotografie.

Asa cum stie toata lumea, la inceput, fotograful trebuie sa aleaga un cadru, iar apoi sa incerce sa pozitioneze subiectul in acel cadru. De multe ori, s-a dovedit ca aceasta operatiune nu este chiar asa de simpla, asa cum pare la prima vedere. Daca interiorul cadrului mai poate fi prelucrat sau decupat, ceea ce ramane in afara lui este pierdut definitiv.

Asa cum spuneam in alte articole, fotograful inainte de a apasa pe declansator trebuie sa aiba un subiect bine stabilit in minte, sa se concentreze asupra lui si sa incerce prin schimbarea punctului de statie sau a unghiului de fotografiere sa elimine din cadru ceea ce este in plus si poate distrage atentia de la subiect.

S-a dovedit ca aceste “cerinte” nu sunt asa de usor de indeplinit fiindca de cele mai multe ori nu ai timp sa gandesti un cadru. Dar de cele mai multe ori experienta isi spune cuvantul, deoarece atunci cand obisnuiesti creierul “sa vada fotografic” treaba asta se face aproape din instinct.

In epoca fotografiei pe film, asa cum mai spuneam, nu prea iti permiteai sa gresesti. Abia dupa developarea filmului iti puteai da seama daca ai facut bine sau nu, iar daca greseai ceva te gandeai cum sa nu mai repeti acea greseala. Din punctul meu de vedere aceasta situatie te obliga sa inveti si sa aplici diferite tehnici sau in caz contrar, sa ramai un simplu utilizator de aparat de fotografiat.

In ziua de astazi, aparitia aparatelor digitale, o explozie de tehnologie capabila sa scoata nenumarate modele de aparate foto digitale, accesibile ca pret, a dus de fapt la indepartarea utilizatorului de arta fotografica. Foarte multe persoane au achizitionat aparate digitale performante, pe care, din pacate, le folosesc doar pe functii automate, tragand rafale de cadre “fara numar”, in speranta ca va iesi ceva. Bineinteles ca vor fi considerati artisti fotografi doar pentru ca au un aparat scump si un obiectiv mai mare !  Totul se intampla rapid si haotic, fara a gandi un cadru, in speranta ca Photoshop-ul sau alt program de editare va face restul…

Inca o data spun ca aparatul nu poate sa gandeasca iar un program de editare nu poate face compozitie fotografica !

Revenind la cadru, atunci cand vorbim de amplasarea unui subiect in cadru, ne referim la incadrarea acestora, ca operatiune fotografica. Nu ne vom apuca sa eliminam fizic obiecte din cadru, sa taiem crengi sau copaci, doar pentru a fi sacrificate pe altarul artei.

Eliminarea unor parti nedorite sau obiecte care deranjeaza se poate face si mai simplu, prin incadrari diferite sau schimbarea unghiului de fotografiere. O incadrare diferita se poate realiza in general prin modificarea distantei focale a obiectivului, folosindu-se obiectivele cu “zoom”. In cazul in care folositi obiective cu distanta focala fixa, singura posibilitate este sa modificati distanta pana la subiect, adica sa modificati punctul de statie.

Sunt binecunoscute greselile frecvente facute de incepatorii care fotografiaza persoane pe un fundal aglomerat si in cadru cresc crengi din capul personajelor, ori mai grav, apar coarne barbatilor si exemplele pot continua ! Si asta doar prin alegerea neinspirata a punctului de statie, prin apasarea declansatorului fara a te concentra asupra cadrului…

Pentru a putea mari poza cu exemplicarile de mai jos dati click pe aceasta !

Daca vorbim de plasarea subiectului in cadru avem mai multe tipuri de incadrari:

1. Planul de ansamblu, in care distanta de la punctul de statie pana la subiectul din cadru este foarte mare. De obicei in fotografiile care alcatuiesc un fotoreportaj planul de ansamblu ocupa primul loc. Chiar si in cinematografie se incepe de obicei cu un plan de ansamblu. Practic de aici incepe naratiunea…

2. Planul general, este un plan mai strans decat planul de ansamblu in care subiectul face obligatoriu parte din cadru si contine tot spatiul de desfasurare.

3. Planul intreg, contine subiectul intreg, fara taieturi sau alte artificii compozitionale. Cand subiectul este un om, acesta este cuprins in totalitate in cadru, din cap pana in picioare,

4. Planul american a fost folosit initial in filmele western, in care subiectul apare incadrat de la cap pana la zona de sub genunchi. Atunci trebuia sa se vada pistolul si reactia pistolarului respectiv. A fost asa de mult folosita aceasta incadrare incat a fost acceptata si folosita si in fotografie, chiar daca astazi nu mai putem vorbi de acele personaje !

5. In planul mediu strans subiectul apare incadrat de la cap pana in zona pieptului,  in cadru aparand si umerii acestuia. Este folosit si planul mediu in care persoana apare pana la bust putandu-se observa in cadru si mainile.

6. Prim planul este poate cel mai folosit cadru in fotografia de portret, concentrand atentia privitorului doar asupra subiectului. De obicei fata subiectului transmite fel de fel de sentimente care ajuta la crearea atmosferei in cadru.

7. Gros planul si planul de detaliu sunt incadrari mai putin folosite in fotografie. Ele sunt folosite in special in cinematografie si televiziune, atunci cand se doreste sa se atraga atentia asupra reactiilor subiectului la starile lui de bucurie, indignare, ura, dragoste etc. Daca aceste incadrari sunt folosite in seria unui fotoreportaj, acestea sunt pozitionate la momentul in care se doreste a se transmite o tensiune maxima.

 

Odata aleasa incadrarea mai ramane sa alegem unghiul sub care fixam personajul in cadru. In poza de mai sus am exemplificat cele trei unghiuri. In fotografie aveam trei tipuri de unghiuri: unghi racursi (numit in cinematografie/televiziune si contraplonjeu), unghi normal si unghi plonje (sau unghi plonjat). In racursi sau plonjeu practic se distorsioneaza perspectiva.

1. Unghiul racursi (din fr. raccourci) sau contraplojeu, exagereaza perspectiva normala, in sensul ca personajul apare mult mai mare decat in realitate, in raport cu intreg cadrul, producand o senzatie de dinamism, de zbor. Practic, subiectul este fotografiat de jos in sus. Astfel, personajul este pus intr-o postura de urias, de sef, de superioritate. Dar atunci cand se folosesc obiective cu distante focale scurte, subiectul poate fi pus si in situatii deloc agreabile, uneori realizandu-se intentionat o caricaturizare a acestuia, prin distorsionarea unor parti ale corpului. Acest unghi se mai numeste si piciorul broastei, atunci cand punctul de statie este la nivelul solului. Aici trebuie sa fim foarte atenti la sursele de lumina care pot exista deasupra subiectului, mai ales la soare.  Cu toate acestea se poate executa un racursi in contralumina de cea mai mare frumusete. Totul este sa gandim putin cadrul inainte.

2. Unghiul normal este poate cel mai folosit in cadrul fotografic, mai ales atunci cand se doreste a se arata ca subiectul este egalul nostru, in relatii obisnuite si neimplicate.

3. Unghiul plonjeu (din fr. plongée) deformeaza perspectiva in sensul aplatizarii acesteia, turtind astfel cadrul. Axa de fotografiere este de sus in jos, iar punctul de statie este situat deasupra subiectului. Creaza o senzatie de “privire de sus” a subiectului, de multe ori pentru a-l pune intr-o situatie defavorabila. Astfel se creaza situatii de apasare si stari anormale de opresiune. Atunci cand punctul de statie se afla la o distanta mai mare fata de subiect se obtine o panoramare, o privire de ansamblu. Se  foloseste la fotoagrafierea/filmarea unor mase de oameni, a unor evenimente etc. De aceea acest unghi se mai numeste si vederea pasarii.

Cred ca v-ati dat seama ca aceste elemente trebuie bine intelese si folosite cu o oarecare atentie avand in vedere ca reprezinta o proportie foarte mare din compozitia finala a cadrului.

============================================================

Daca doriti sa vedeti inregistrarea unor emisiuni despre fotografie realizate de mine pe postul local de TV, click AICI !

============================================================

Atentie !

Folosirea unor pasaje din acest articol (maximum 500 de caractere) se poate face numai cu indicarea sursei, respectiv http://blog.fotomagica.ro cu link direct catre acest articol. De asemenea este interzis a se prelua fotografiile-exemplu  care apar in articol, acestea fiind protejate prin Copyright.

 

3 Raspunsuri la 6C. Incadrari si unghiuri in fotografie

  1. Zamfir Luminita

    Bine v-am gasit!
    O sa incep prin a-mi face o autobiografie(mult spus :)) despre ceea ce detin si unde vreau sa ajung cu fotografia!
    Posed un kit Canon 7D + Canon EF 28 – 135 mm 1:3,5 – 5,6 IS (cica n-ar fi cel mai indicat obiectiv, dar pentru mine ca incepatoare, cred ca este).
    Mi-am luat camera asta, pentru ca stiam ca este foarte performanta si m-am gandit ca nu o sa-mi permit sa-mi cumpar una, asa mai de inceput, pe care ulterior sa o vand, sa-mi cumpar alta un pic mai performanta, pe care ulterior sa o vand … si tot asa pana ajungeam la asta (7D – pe care am vrut-o).
    Ca orice alt incepator, cand m-am vazut cu tunuletul asta in brate pur si simplu … m-am pierdut in DETALII!
    Atatea butoane si setari, n-am vazut in viata mea 🙂
    Iubesc fotografia foarte mult! Problema mea este ca nu stiu de unde sa incep, tematic, tehnic, teoretic, psihanalitic (pentru ca asta faci inainte de a apasa declansatorul). Ciupesc articole de ici de colo si descopar ca nu este suficient! Daca sunteti amabil, cu ce ar trebui sa incep??? Cu studierea aparatului (ca setari, ce face butonasul ala, celalalt, etc), cu regulile de baza … ca sunt in ceata, iar vizibilitatea mea este sub 50 m 🙂
    Multumesc anticipat!
    P.S. Am lasat si blogul meu pe care am cateva fotografii. Daca sunteti amabil sa le vizualizati si sa-mi spuneti parerea… eventual sa ma corectati, v-as ramane profund recunoscatoare!
    LUMINA BUNA!

  2. admin

    V-am trimis mail, mult succes in continuare !

  3. ovidiu

    Buna seara, va rog frumos doresc si eu un e-mail ca in cazul doamnei. Multumesc frumos.

Postati un comentariu