“O fotografie buna capteaza privirea, stimuleaza creierul, pune mintea in miscare si emotioneaza inima !”
Managementul de culoare sau “Color management“, asa cum il gasiti in literatura de specialitate straina, este o problema foarte delicata atunci cand se doreste perfectiunea in fotografie. Se stie ca o fotografie digitala, de la momentul captarii ei pe senzor, pana la imprimare, urmeaza mai multi pasi, determinati atat de partea de hardware cat si software.
Cand fotogarafia a fost captata, imaginea s-a transformat intr-un fisier de un anumit format, fie el JPEG, TIFF sau RAW. Aceasta operatiune s-a executat fie cu ajutorul unui aparat foto digital ori s-a folosit un scaner pentru a scana o fotografie deja tiparita ori un film foto clasic. In acest prim pas am folosit un dispozitiv hardware, un aparat foto digital sau un scaner si un software – un program de calculator sau un algoritm specific, capabil sa transforme si sa transfere imaginea fizica in cea “virtuala” sub forma unui fisier de calculator.
Fisierul obtinut, care este stocat pe cardul aparatului foto ori este transferat pe hard discul computerului, indiferent ca-l prelucram sau nu, acesta trebuie afisat pe un monitor. Fie ca-l transferam pe un site pe Internet fie ca-l stocam pe un CD/DVD sau hard disc el tot trebuie vizualizat, fiindca atunci fotografia nu si-ar mai avea rostul, daca nu o aducem la cunostinta publicului ! Deci avem iar un dispozitiv hardware format din computer/monitor si un program, un software, de vizualizare sau prelucrare.
O fotografie o putem vedea pe Internet sau pe un monitor/retroproiector ori printata la diferite dimensiuni.
De aceea foarte multe persoane aleg varianta printarii pe un suport fizic a fotografiei, pentru crearea unui album sau pentru organizarea unei expozitii. Asa cum ati intuit si in acest ultim proces mai intervine un dispozitiv hardware si anume imprimanta, indiferent de tipul ei, care transpune imaginea pe care o vedem pe LCD-ul aparatului foto ori pe monitor pe un suport fizic, numit generic hartie foto.
Am facut aceasta scurta introducere, tocmai pentru a descrie “fluxul tehnologic” al unei fotografii sau cu alte cuvinte, sa vedem cum se naste aceasta. Vedem ca pe parcursul acestui flux avem de a face cu cel putin 3 elemente hardware : aparat foto digital sau scaner, monitorul computerului si imprimanta foto.
Riscul cel mai mare, de altfel un risc real, este acela ca o imagine, din punct de vedere al culorilor, sa nu arate la fel in realitate comparativ cu cea pe care o vedem pe LCD aparatului foto, a monitorului sau/si a printului final.
De aceea trebuie ca toate trei sa aiba un numitor comun in ceea ce priveste culoarea, in sensul ca setarile fiecarui element din acest flux, sa fie in asa fel facute, incat fiecare dintre acestea sa arate aceeasi imagine, mai ales ca monitoarele lucreaza cu spatiul de culoare RGB (rosu, verde si albastru), iar imprimantele lucreaza cu spatiul de culoare CMYK (cyan, magenta, galben si negru).
Cu alte cuvinte, se determina spatiul de culoare cu care a fost creata o culoare cu alt spatiu de culoare in care aceeasi culoare va fi reprodusa cat mai fidel.
Fara a intra in probleme teoretice, monitorul formeaza culorile prin amestecarea celor trei culori RGB, iar imprimantele formeaza culorile prin amestecarea celor trei culori CMY, negrul fiind folosit la contrast. Acest proces il vom numi MANAGEMENTUL DE COLOARE.
Cu alte cuvinte trebuie sa cream un singur profil de culoare pentru toate aparatele (aparat foto digital/scaner, monitor si imprimanta).
Aparatul foto digital poate face acest lucru prin alegerea mai multor setari de balans de alb (WB) sau contrast, saturatie sau mai ales spatiul de culoare (Adobe RGB 1998, sRGB) . Din fericire acestea le putem face si “la ochi”, desi pentru un balans de culoare corect se pot folosi cu succes un
grey card de 18%, un
expodisc sau un “
cub Datacolor“. In final vom obtine o imagine sub forma unui fisier.
Problema se pune atunci cand dorim sa avem un monitor calibrat, in sensul ca o imagine trebuie sa aiba aceleasi culori si nuante de culoare, indiferent ca se vede pe un monitor de laptop, LCD, CRT sau retroproiector. Atat timp cat toate tipurile de monitoare sunt calibrate, imaginea va fi aceeasi.
In ceea ce priveste calibrarea monitoarelor, exista multe programe care te ajuta sa calibrezi cat de cat, dar aici intervine factorul subiectiv si gradul de perceptie si de selectie a culorilor si a nuntelor de culoare, care difera de la om la om. Deci nu putem vorbi despre un numitor comun. Eu vreau ca poza mea sa fie vazuta in celelalt colt al lumii exact cum o vad eu pe monitor si nu mai verde sau mai rosie ori mai albastra sau orice alta combinatie. Tocmai de aceea s-a creat un standard comun in ceea ce priveste profilul de culoare. Profilul de culoare nu este decat o transpunere matematica a spatiului de culoare folosit de dispozitivul respectiv. Astfel, un profil de culoare al unui LCD, de exemplu, informeaza sistemul managementului de culoare cum vede o anumita culoare LCD-ul respectiv, pentru a se reusi in final transpunerea in profilul de culoare al imprimantei, daca se doreste printarea unei imagini de pe un monitor LCD. El se numeste profil ICC (International Color Consortium – creat in 1993) si poate fi “citit” si de catre programele de editare.
Domeniul profilului de culoare ICC, in mod curent, se situeaza in anumite limite si anume: Gamma – de la 1,8 la 2,2 , Valoarea punctul de alb – de la 5.000 K la 6.500 K, precum si Nivelul de stralucire de la 80 cd/m2 la 140 cd/m2. In general, atat pentru Windows cat si pentru Mac, se foloseste un profil de culoare pentru gamma 2,2 si 6500 K.
De aceea s-au creat dispozitive electronice, colorimetrele, care, impreuna cu softul livrat si cel aferent sistemului de operare, creaza un anumit profil de culoare dupa stadardul ICC, generand un fisier cu extensia .icm, care va fi incarcat la initializarea sistemului de operare.
In cazul imprimantelor, exista alte dispozitive electronice numite spectrofotometre, care, la fel, impreuna cu softul aferent si cel al programului de editare, creaza un profil de culoare.
In principiu, spectrofotometru compara datele din standardul ICC cu cele create de utilizator, in functie de hartia foto si cerneala folosita. Astfel, din program se genereaza o “harta” a culorilor si a diferitelor nuante de culoare, precum si a nuantelor de gri, plecand de la alb la negru. Acest fisier se imprima, iar spectrofotometrul citeste de pe printul realizat culorile realizate de catre imprimanta. Valorile sunt comparate cu cele standard si sunt adaptatea la ICC. Este lesne de inteles, ca o anumita culoare, la printare, va arata diferit, chiar daca sesizam mai greu diferenta, in functie de tipul de hartie foto folosita cat mai ales de cerneala folosita. Daca vom folosi acelasi tip de hartie foto si un sistem CISS (alimentare continua cu cerneala) atunci nu vom fi nevoiti sa cream de fiecare data un profil de culoare.
Sper ca m-am facut inteles despre notiunea de management de culoare, cat mai ales cat de importanta este aceasta, daca dorim sa obtinem calitate tehnica a fotografiei.
Foarte de curand am achizitionat de la F64 un “
Colorimetru DataColor Spyder 3 Studio SR – kit complet de calibrare” care are grija de tot acest flux, cu rezultate uimitoare. Avantajul major al acestui sistem este ca se pot folosi echipamente si programe de procesare de la diferiti producatori, utilizatorul nefiind tinut de folosirea unui anume echipament (un anumit aparat foto/scaner, monitor, imprimanta, tip de cerneala sau vreun anumit suport de printare), cu efect imediat in cresterea productivitatii, dar mai ales a reproducerea optima a culorilor si nu in ultimul rand prin scaderea costurilor, toate acestea ducand la marirea profitului.
In final, imaginea arata la fel si pe LCD-ul aparatului foto si pe monitor si pe fotografia printata !
Atentie !
A nu se face confuzia managementului de culoare cu corectia de culoare (balansul de culoare, tonalitati) !
============================================================
Atentie !
Folosirea unor pasaje din acest articol (maximum 500 de caractere) se poate face numai cu indicarea sursei, respectiv http://blog.fotomagica.ro cu link direct catre acest articol.
28th June 2011 at 3:01 am
cred ca e un instrument rivnit de multi fotografi amatorieu fiind unul din ei dar fiind pensionar nu prea vad cum as putea intra in posesia unui astfel de instrument avind un aparat foto KODAKEasy Share C 143 si un copiator PHOTOSMART C 4480 dar nu sunt multumit de calitatea fotografiilor facute pe hirtia recomandata “HP Advansed”.Eu am mai lucrat si cu aparat foto “ZENIT “dar calitatea fotografiilor a fost mai buna ,sau poate nu am folosit o cerneala de calitate pt.executarea acelor fotografii ..
28th June 2011 at 6:22 am
Acolo este doar o problema cu managementul culorilor. C4480 are CMY si negru. In acest caz managementul se face mai simplu, fata de cele care au si Magenta deschis si Cyan deschis. Vedeti ca in setari trebuie sa aiba o optiune de genul ‘Color Management’ sau ‘Color Options’. Aici http://www2.chromix.com/downloadarea/testimages/frontier_color57s.jpg aveti niste imagini de test. Descarcati-le si printati una dintre ele. Dupa aceea comparati nuantele de culoare cu originalul de pe monitor. Apoi incercati o echilibrare manuala a culorilor din setarile imprimantei, astfel : daca printul este prea rosu – mariti procentul de Cyan sau micsorati procentul de Yellow(galben)si Magenta. Daca printul este prea galben, mariti C si M sau micsorati Y. Daca e prea verde atunci mariti M sau micsorati C si Y. Daca printul are nuante de prea Cyan atunci mariti procentul de Y si M sau scadeti C. Daca poza e prea albastra atunci mariti procentul de Y sau scadeti-l pe cel de C si M. In sfarsit, daca aveti o dominanta de Magenta, atunci mariti C si Y sau micsorati M. Eventual faceti un tabel cu treburile astea. Acestea rezulta din modelul de culoare substractiv. Gasiti despre el in articolul “5C Formarea si perceptia culorilor”.
Ideea este sa obtineti un “cuplu” satisfacator care sa fie cat mai aproape de real. Nu uitati ca aveti si negrul, care are rolul in principal de cresterea contrastului. De asemenea puteti sa umblati putin si pe la saturatie. Odata stabilite niste procente ale culorilor, notatile si le veti folosi mereu. Eu folosesc numai HP Advanced pentru formatul 4×6 inch (10×15 cm) si sunt foarte multumit de ea.
Vedeti ca mai aveti posibilitatea sa atasati un sistem CISS la aceasta imprimanta si atunci ati rezolvat admirabil problema cheltuielilor legate de consumul de cerneala.