De  multe ori am primit intrebari prin e-mail despre oportunitatea de a trece de  pe senzori APS-C pe senzori full frame.

Este o intrebare justificata avand in vedere evolutia actuala a aparatelor fotodigitale. In epoca filmului puteai doar sa-ti pui problema de a lucra pe film ingust sau pe film lat, cu avantajele si dezavantajele (mai mult legate de pretul/imagine) date de aceasta trecere.

Trebuie spus de la inceput ca senzorul full frame, notat in continuare cu FF, are dimensiuni fizice de cca 24×36 mm, exact cat dimensiunile cadrului de pe un film fotografic ingust (format 135 cunoscut si sub numele de formatul Leica).

Senzorul de dimensiuni mai mici folosit in dSLR-uri este de cca 1,6 mai mic (dar nu aceasta este regula), numit factor de crop si vor fi notate in continuare cu APS-C.

Trebuie spus de la inceput ca aparatele cu senzor FF sunt mai scumpe si asta datorita folosirii acestor senzori care implica costuri de fabricatie mai mari decat senzorii APS-C.

Un alt aspect legat de pret este si faptul ca este nevoie sa folositi obiective special concepute pentru FF. Un obiectiv construit pentru un senzor APS-C va fi inutilazabil pentru FF deoarece nu va reusi sa umple tot cadrul (planul focal) cu imaginea. Invers se poate folosi. Adica un obiectiv construit pentru FF va putea fi folosit pe un aparat cu senzor format APS-C, dar datorita faptului ca imaginea formata va fi mai mare decat dimensiunea senzorului, unghiul de cuprindere se va micsora si asta datorita modificarii distantei focale, in sensul maririi acesteia cu factorul de crop (de ex. un obiectiv construit pentru FF de 100 mm va avea o distanta focala rezultanta de Fx1,6 adica de 160mm).

Un avantaj major al senzorului FF este suprafata mai mare. Asa cum spuneam intr-un articol mai vechi, cand vorbeam despre zgomotul de imagine, acesta fiind legat de densitatea de pixeli/suprafata este lesne de inteles ca acelasi numar de pixeli pe o suprafata mai mare a senzorului si la acelasi ISO va genera un zgomot de imagine mai redus.

In principal acest zgomot de imagine este o problema de ordin electronic, fiind determinat de interferenta semnalelor electrice generate de sistemele electronice de amplificare ale fiecarui pixel. Cu cat densitatea pixelilor este mai mare cu atat aceasta interferenta este mai greu de controlat. Avantajul direct din acesta situatie il constituie faptul ca un senzor FF va putea fi folosit la o sensibilitate ISO mult mai mare, care va genera un zgomot de imagine comparabil cu cel al unui senzor APS-C la un ISO mai mic.

Iar dupa cum se stie un ISO mai mare da posibilitate scurtarii timpului de expunere sau a inchiderii diafragmei…

Un dezavantaj al aparatelor cu senzor FF este legat de faptul ca trebuie folosite obiective de calitate optica superioara, deci mai scumpe (si asta referindu-ne doar la pret !), tocmai datorita constructiei senzorului FF care foloseste pentru fiecare fotodioda un soi de microlentila. La aceste obiective se mai pune problema claritatii la centru și spre margini (de obicei aceasta scade catre margini) și aparitia vignetarii la deschiderile maxime ale obiectivului. Dupa cum spuneam în alt articol vignetarea este acea innegrire usoara la colturile cadrului. Din fericire aparatele FF performante pot corecta din soft aceasta vignetare.

În ceea ce priveste adancimea campului de profunzime, cunoscut sub acronimul de DOF (depth of field) am spus în articolele de inceput, atunci cand vorbeam despre metodele prin care scoatem în evidenta un subiect, ca acesta depinde de diafragma, distanta pana la subiect și de distanta focala a obiectivului.

Mai este un parametru care influienteaza, este drept în mica masura, adancimea campului de profunzime și anume cercul de confuzie (cunoscut și sub denumirea de circle of confusion, notat cu CoC), care este diferit la senzorul FF fata de APS-C. Cercul de confuzie este cunoscut și sub denumire de disc (punct) de neclaritate si este un punct de dimensiuni foarte mici care ajuta la formarea imaginii.

Explicatia este oarecum complicata…Lentilele în mod real nu pot converge un flux luminos intr-un singur punct, adica nu pot concentra perfect un flux luminos. Un punct clar va fi format din mai multe puncte situate fizic pe suprafata cercului de confuzie. Daca aceasta suprafata creste atunci imaginea  va fi neclara și invers. Dimensiunea cercului de confuzie este submilimetrica.

În imaginea alaturata (click pe aceasta sa o vedeti marita!) am simulat online adancimea campului de profunzime pentru un aparat cu senzor APS-C și unul cu FF, cu un calculator de DOF online  http://www.dofmaster.com/dofjs.html pentru aceleasi setari, ca sa vedeti cum influienteaza cercul de confuzie adancimea campului de profunzime.

Cu toate acestea, diferentele privind adancimea campului de profunzime nu sunt majore !

Mai pot fi discutii din punct de vedere constructiv… Un aparat FF va fi mai mare și mai greu, are oglinda mai mare, vibratiile sunt mai mari, numarul de cadre/sec va fi mai mic etc.

Asadar situatia nu este chiar asa de simpla !

A trece de la formatul APS-C la formatul FF implica în primul rand costuri suplimentare, date de valoarea aparatului în sine (body) dar și de obligativitatea folosirii unui obiectiv de foarte buna calitate optica, bineinteles mai scump !

Nu va pot sfatui nici intr-un sens nici în altul ! Asa ca subiectul deocamdata din punctul meu de vedere ramane deschis.

Eu am apelat la un compromis… Personal folosesc 2 aparate, un full frame (Canon 5D MarkII) și un APS-C (Canon 550D), care sunt folosite în functie de situatie.

Atentie !

Folosirea unor pasaje din acest articol (maximum 500 de caractere) se poate face numai cu indicarea sursei, respectiv http://blog.fotomagica.ro cu link direct catre acest articol.