Trăim într-o perioadă când tehnologia a ajuns la un nivel pe care mulți dintre noi nu-l prevedeam în urmă cu ceva timp… Cum era de asteptat nici tehnica fotografică nu a fost ocolită de noile cuceriri ale tehnologiei, ba pot să spun că, din contră, lucrurile au evoluat într-un mod neașteptat, spre ceea ce este mai bine.
Cu toate acestea acum putem avea o imagine fie color, fie alb negru. Poate pe viitor vor fi la modă cele 3D sau hologramele…
În zilele noastre parcă este de neconceput ca o imagine să nu fie color, poate și datorită faptului că, creierul nostru este obișnuit cu imagini color.

Dacă televiziunea slb-negru practic a dispărut, nu putem spune același lucru și despre fotografia alb-negru. În trecut era foarte clar că fotografia alb-negru deținea supremația, dar acest lucru era din cauza limitărilor tehnologice și de ce sa nu spunem, din cauza prețului mult mai ridicat sau pur și simplu că pentru majoritatea nu exista opțiunea “color”. Cine a lucrat color pe film, știe ce greu era să stabilești o dominantă de culoare fără un analizor de culoare, care era practic inaccesibil muritorului de rând. Era un fel de balans de alb care astăzi este făcut automat, în foarte mare măsură și corect, de toate aparatele foto digitale sau de programele de editare.
Atunci rămâne întrebarea… De ce încă se mai folosește fotografia alb-negru, când orice fel de aparat digital, chiar și cel mai ieftin, de cca 100E, poate scoate imagini color ? Mai vorbim despre multitudinea imprimantelor foto, accesibile ca preț, care pot imprima o imagine color la prețuri mai mult decât decente ?
Cu toate acestea unii încă mai au curajul să atace acest gen. Nu luăm în calcul ideea că dacă ai greșit o imagine color, în ceea ce privește expunerea, atunci o facem alb-negru și ai rezolvat situația, mergând pe principiul că “mulți văd – puțini cunosc” și are un aer “mai artistic” !
Cu toate acestea, fotografia alb-negru este mai dificil de realizat, în primul rând pentru lipsa informațiilor de culoare. Aici lucrăm cu alb, negru și o multitudine de tonuri de gri. Pe undeva, aici este secretul realizării tehnice ale unei imagini alb-negru.
Se știe că filmul clasic se pretează mult mai bine la fotografia alb-negru, deoarece are o latitudine de expunere mult mai mare decât senzorul unui aparatul digital obișnuit. Cu alte cuvinte, filmul poate reda un număr mult mai mare de tonuri de gri față de un senzor digital. Cu toate acestea, aparatele profesionale din ziua de astăzi, prin gama lor dinamică mare, au reușit să egaleze în mare măsură latitudinea de expunere a filmului.
Chiar și în aceste condiții nu trebuie să ne descurajăm dacă nu deținem un aparat digital de ultimă generație. Prelucrarea fișierului RAW cu un soft de editare puternic poate face minuni !
Dacă, așa cum spuneam, în trecut imaginea alb-negru era regula, astăzi lucrurile s-au schimbat în mare măsură datorită aparatelor digitale care livrează imediat imaginea. Din păcate acest lucru a contribuit la o plafonare a multor fotografi, care nu mai gandesc la subiect sau la expunere. Modul automat de expunere și lucrul cu imagini în rafală nu prea mai lasă loc creativității. Nu înseamnă că ești creativ atunci când alegi cea mai bună imagine dintr-o rafală de 10 imagini… Fără să fiu în vreun fel nostalgic, când fotografiai pe film nu îți permiteai să te joci cu expunerea și cu compoziția și după ce ai developat filmul vedeai de fapt ce prostii făceai… Făceai treaba asta la început, dacă continuai așa era foarte clar că nu prea are sens să continui și foloseai aparatul doar pentru imagini personale sau de familie.
Astăzi, indiscutabil poți scoate o imagine superioară calitativ dar din păcate foarte multe imagini nu au legătură cu fotografia.
Astăzi mulți se pricep, dar foarte puțini înțeleg !
Văd multe imagini pe Internet, pe medii de socializare care sunt lăudate, în condițiile în care prea puține pot fi numite fotografii. Aceasta ține foarte mult de educația vizuală a celui care privește…
De asemenea există și falsa ideea că dacă realizezi și expui o imaginine alb-negru atunci ești cu siguranță un artist fotograf !!!
Trecând peste această introducere, pe care mulți ar considera-o o mică răutate (!) este clar că pentru a aborda fotografia alb-negru trebuie să cunoști foarte bine tehnica fotografică și aici mă refer mai puțin la capabilitățile tehnice ale aparatului sau ale obiectivului ci la o înțelegere perfectă a expunerii, ca tehnică fotografică, a contrastului, a nuanțelor de gri etc.
Trebuie arătat că în fotografia alb-negru o imagine are un contrast mai mare cu cât numărul de tonuri de gri este mai mic, ajungandu-se, mai rar, la extrem, când există doar alb și negru, fără niciun ton intermediar. La fotografia color, contrastul este mai mare atunci când în imagine există culori în opoziție pe “roata culorilor”, așa cum am explicat mai detaliat într-un alt articol. Vedeți ce diferență ?
În afară de situația în care “așa a vrut artistul” și care ajută într-un fel compoziția, este de evitat ca într-o imagine alb-negru să existe zone albe, fără nicio informație, numite și “zone arse”. De asta spuneam că nu orice imagine color prost expusă poate deveni o imagine alb-negru bună !
Din fericire regulile de compoziție la alb-negru sunt aceleași ca și în fotografia color. Cu toate acestea pot exista anumite particularități atunci când se folosesc filtre colorate.
Principiul folosirii filtrelor colorate este oarecum simplu și succesul ține mai mult de experiență… Se folosesc de obicei filtre roșii, verzi, albastre care au rolul să lase să treacă mai mult culoarea acestuia. De exemplu un filtru roșu va atenua foarte mult lungimile de undă din zona verde și albastru, lăsând să treacă cele dinspre roșu, ceea ce va face ca ceea ce este roșu în imagine să fie mai strălucitor în timp ce verdele și albastrul va fi mai închis ca de obicei. Acest lucru poate ajuta în mare măsură în compoziția alb-negru. O imagine color cu un filtru roșu pe obiectiv va avea o dominantă de culoare roșie, care în condiții normale nu va prea putea fi folosită. La fel stă treaba și cu celelalte fitre colorate, care judicios folosite pot crea adevărate capodopere alb-negru, mai ales atunci când vorbim de peisaje. Trebuie să mai știți că există o multitudine de filtre colorate, de nuanțe diferite ale culorilor roșu, verde și albastru.
De aceea, nu este greșit a spune că un fotograf care abordează acest gen trebuie în primul rând să știe “să vadă” în alb și negru. Folosirea unui program de posteditare este doar o unealtă și atât, este util, dar trebuie să-i “spui” ce să facă și în ce limite.
Acum este mai simplu de “a vedea” în alb și negru fiindcă mai toate DSLR-urile au în setari opțiunea de “Monochrome” și aparatul va transforma automat imaginea color în alb-negru. La fel, majoritatea aparatelor au opțiunea de a aplica filtre colorate și poți vedea pe loc efectul folosirii lor.

Ca sfaturi pentru cei care sunt la început de drum, care folosesc un aparat digital pentru a realiza imagini alb-negru:

1. Realizați imaginea color, fără a folosi opțiunea de monocrom a aparatului și alegeți ca fișierul generat să fie în format RAW, urmând ca apoi să folosiți un program puternic de editare gen Photoshop, Lightroom, Gimp (free) etc.

2. Nu ezitați să folosiți atunci când aveți ocazia metoda contre-jour, să fotografiați contra luminii, având grijă totuși la zonele arse.

3. Încercați pe cât posibil să folosiți un ISO mic, pentru a nu exista zgomot de imagine, care se poate amplifica la desaturarea culorilor. Pot exista și situații când se dorește intenționat să existe acest zgomot. La fel, intenționat poate fi introdusă și o vignetare (atunci când colțurile imaginii sunt mai întunecate), dar astea sunt proceduri mai rare.

4. În fotografia alb-negru este de preferat ca atunci când într-un peisaj care conține și cerul, să existe și nori, care pot crea, prin folosirea filtrelor de culoare, o imagine mai dramatică.

5. Atunci când editați nu vă limitați doar la desaturarea culorilor și aplicarea unor filtre, ci încercați să folosiți cele două unelte puternice numite “dodge” și “burn“. Prima albește și cea de a doua înegrește zonele unde sunt aplicate. Prin folosirea lor judicioasă, în procente diferite, puteți crea umbre și adâncime în imagine și care pot îmbunătăți în mod clar o imagine alb-negru.
6. Opțiunea HDR poate constitui o variantă în prelucrare, dar fără a exagera. Pe lângă tonalitățile anormale care pot apărea se introduce și un zgomot de imagine suplimentar, care nu întotdeauna este de preferat.

7. Încercați să stăpâniți cât mai bine expunerea. Să stabiliți timpul de expunere și diafragma, în funcție de situație, cu mintea Dvs și să nu lăsați aparatul să gândească în locul Dvs. Evitați modurile de expunere automate ale aparatului. Folosiți M, Av, Tv, adică modalitatea de expunere manuală, prioritate de diafragmă și prioritate de expunere !

8. Încercați să vă folosiți cât mai mult de Histogramă, acel grafic, care de foarte multe ori este ignorat ! Despre aceasta am vorbit într-un alt articol.

Ca genuri fotografice, fotografia alb-negru se preteaza foarte bine la peisaj, portret, glamour și nu numai. Trebuie spus ca la portret se pot aplica în alb-negru tehnicile High-key și Low-key, despre care am vorbit în alt articol, unde sunt dominante tonurile deschise, respectiv cele închise. Cătați pe google imagini high-key sau low-key vă veți lămuri pe deplin ce tehnici puternice pot fi, mai ales în fotografia alb-negru !

Prin acest articol am încercat să explic de ce fotografia alb-negru încă mai poate fi folosită, dar aceasta trebuie folosită ca atare și nu ca o variantă a unei imagini color prost expusă. Nu am pretenția că am spus tot, dar poate fi o provocare pentru a asimila acest concept, care nu este așa de simplu. La fel ca și fotografia color, fotografia alb-negru este un mod de exprimare, dar faptul că realizezi imagini alb-negru nu te face un fotograf mai bun sau deosebit !

Spre pagina de start !