33T. Folosirea filtrelor colorate în fotografia alb-negru: teorie, utilizare și efecte vizuale
By adminFotografii care încă mai folosesc filmul ca mod de exprimare știu că filtrele colorate pentru fotografia alb-negru sunt instrumente extrem de valoroase, iar efectele lor nu pot fi replicate perfect nici măcar în post-procesare digitală, mai ales în cazul filmului. Mulți încearcă să „imite” efectele acestor filtre cu ocazia post editării în Photoshop, Lightroom sau alte programe de editare foto, dar de foarte multe ori rezultatele se lasă așteptate !
Trebuie spus de la început că cele mai folosite culori ale filtrelor care se folosesc în fotografia alb-negru pe film sunt galben (Y), oranj (O) și roșu (R). Bineînțeles că în funcție de situație se pot folosi și verde, albastru, violet, IR sau chiar gri neutru.
Dar să vedem cum funcționează aceste filtre !
Filtrele colorate funcționează prin absorbția anumitor lungimi de undă din spectrul vizibil și permit trecerea celorlalte. În fotografia alb-negru, acest lucru se traduce prin modificarea modului în care diferitele culori sunt redate în tonuri de gri.
Trebuie să știm că aceste principii se aplică la filmele pancromatice (care sunt majoritatea), filme cu emulsia sensibilă la tot spectrul vizibil, deci manipularea acestora se face la întuneric.
După cum se știe, spectrul vizibil, acel acronim ROGVAIV, cum am învățat în școala generală, este format din mai multe culori (Roșu, Oranj, Galben, Verde, Albastru, Indigo, Violet), fiecare având o anumită lungime de undă. Tot atunci am mai învățat că acest spectru vizibil se întinde pe lungimi de undă de la 400nm până la 700 nm (nanometri) și face parte dintr-un spectru electromagnetic din care fac parte și alte tipuri de undă – radio, microundele, infraroșu, ultraviolete, raze X și Gamma. Dar pe noi, în cazul de față ne interesează doar spectrul vizibil, numit uneori și spectrul de lumină vizibilă !

Dacă vrem să fim mai preciși decât reprezentarea grafică de mai sus, putem spune că există această clasificare:
· Violet: 380–450 nm
· Albastru: 450–495 nm
· Verde: 495–570 nm
· Galben: 570–590 nm
· Oranj: 590–620 nm
· Roșu: 620–750 nm
Așa cum am spus, un filtru colorat lasă să treacă lumina de culoarea sa și blochează (sau atenuează) culorile complementare, culorile filtrului devenind mai deschise și cele complementare culorii filtrului devin mai închise, deoarece fiind blocate sau puternic atenuate ele nu mai impresionează cum trebuie pelicula alb-negru.
Vă reamintesc că, ele (culorile complementare), sunt cele opuse pe „roata culorilor”, acea reprezentare grafică inventată de Isaac Newton, în formă de cerc, care reprezintă fiecare culoare a spectrului vizibil, așezate în funcție de lungimea de undă a fiecăreia. Această reprezentare este folosită și în grafică, pictură, modă și oriunde se lucrează cu o paletă cromatică care trebuie echilibrată. O altă împărțire a acestor culori a fost analizată într-un alt articol – culori reci și culori calde, fiecare cu efecte distincte în imaginile color.
Fiindcă acum avem un bagaj teoretic general legat de filtre, să vedem ce face fiecare, făcând o analiză a principalelor caracteristice și în final un tabel comparativ pentru a înțelege mai bine fenomenul în sine !
Filtrul galben (Y – yellow):
– Lasă să treacă: lumină galbenă (~570–590 nm) și atenuează: albastru și violet (scurtarea spectrului albastru).
– Efecte vizuale: cerul devine mai întunecat și dacă există nori aceștia sunt mai bine conturați, tonurile pielii umane sunt mai naturale, se atenuează sau dispar petele, iar vegetația pierde din contrast.
Filtrul oranj (O – orange):
– Lasă să treacă: lumină oranj (~590–620 nm) și blochează: albastru și verde, parțial galben.
– Efecte vizuale: cerul devine considerabil mai întunecat, norii ies bine în evidență, pielea umană devine mai netedă și ușor palidă, vegetația capătă un contrast mai mare.
Filtrul roșu (R – red):
– Lasă să treacă: lumină roșie (~620–750 nm) și blochează: albastru, verde și galben.
– Efecte vizuale: cerul devine aproape negru, norii mai albi, contrastul rezultant fiind unul dramatic, tonurile pielii umane devin palide și chiar nerealiste, vegetația devine și ea foarte închisă, cu un contrast puternic. În schimb, detaliile și texturile în piatră sau metal ies în evidență foarte mult…
În tabelul de mai jos am sistematizat cele de mai sus, incluzând și recomandările pentru de folosire pentru anumite genuri de fotografie.

Acum, ca orice lucru care nu este perfect, există avantaje și dezavantaje. În cazul filtrelor colorate dezavantajele pot fi corectate din start !
Principalul avantaj (de fapt pentru asta au fost gândite !) este controlul creativ asupra tonurile de gri, existând astfel posibilitatea de a modifica atmosfera dintr-o fotografie alb-negru, prin modificarea contrastului, accentuarea sau diminuarea unor nuanțe sau ajută la eliminarea unor pete de pe pielea umană, atunci când vorbim de fotografia de portret (galben, oranj).
Dintre dezavantaje trebuie să scoatem în evidență corectarea cantității de lumină care ajunge pe film, știind că atunci când vorbim de atenuare vorbim și de o scădere a cantității de lumină care trece prin obiectiv. De aceea, expunerea trebuie mărită cu un stop (o treaptă de lumină) sau mai multe, în funcție de culoare sau materialul din care este făcut filtrul. Reamintesc că la mărirea cu un stop, cantitatea de lumină se dublează și invers, la micșorarea cu un stop, cantitatea de lumină se înjumătățește. Deci dacă un filtru atenuează, de exemplu cu un stop, atunci noi trebuie să corectăm expunerea cu un stop, fie prin deschiderea obiectivului cu un stop, fie lungirea timpului de expunere cu un stop sau combinarea acestora în funcție de necesitate. La fotografia pe film (alb-negru sau color) nu putem vorbi despre modificarea celui de al treilea element de expunere – ISO, deoarece acesta nu poate fi modificat. Acesta poate fi „modificat” doar într-un mod artificial, așa cum am arătat în acest articol !
Un alt dezavantaj la care trebuie să fim puțini atenți este o ușoară defocalizare pe roșu din cauza aberațiilor cromatice, despre care am vorbit în alt articol. De aceea este foarte indicat ca după montarea filtrului să refocalizăm.
Un dezavantaj al filtrului roșu este acela de a distorsiona tonalitatea pielii umane și de aceea vă recomand să nu îl folosiți în fotografia de portret.
Un alt aspect pe care trebuie să-l discutăm este cazul unor tipuri de filme ortocromatice, care nu sunt sensibile la culoarea roșie, unde efectele folosirii acestor filtre nu sunt cele discutate în acest articol. Dar aceste tipuri de filme au o utilizare restrânsă și cine le folosește, dacă va folosi filtre colorate le va folosi conștient !
În concluzie, filtrele galben, oranj și roșu oferă fotografilor pe film alb-negru un control creativ valoros, imposibil de obținut altfel. Ele permit nu doar modificarea aspectului unei imagini, ci și transmiterea unei stări, a unui simbolism: de la calm și natural (galben), la dramatic și tensionat (roșu).
Utilizate conștient și testate în diferite situații, aceste filtre pot transforma o simplă fotografie într-o imagine expresivă, cu profunzime și personalitate.






Postati un comentariu