La un moment dat credeam că epoca fotografiei pe film a apus și își trăiește ultimele clipe. Acum vreo 10 ani am căutat în stocul unui magazin foto online cunoscut un film negativ color și substanțele pentru procesul de developare C-41.
         Aproape că am rămas dezamăgit de oferta extrem de săracă care exista atunci !

         Acum ceva timp cu totul întâmplător am observat că efectiv a explodat oferta de filme alb-negru și color, dar și a substanțelor și a accesoriilor pentru procesul developării.
         Cum eu nu mai developasem un film color sau alb-negru de peste 30 ani am zis să încerc să mă reapuc de „sportul” acesta și am trecut la treabă !
         Față de anii 85-90 când oferta era destul de limitată, predominând pe piață materialele fotosensibile din fosta URSS și fosta RDG dar și cele românești de la Azomureș, acum oferta este deosebit de bogată, care pentru început te cam pune în dificultate… Trebuie spus că la momentul scrierii articolului există 3 magazine online, care s-au dovedit fi serioase, care comercializează doar materiale fotosensibile de calitate, precum și diferite accesorii, unele indispensabile, pentru un minimum de laborator foto.
 
         Fiindcă procesul de developare alb-negru este cel mai simplu de abordat și de aici ar trebui să se înceapă, m-am gândit că ar fi util un articol bazat pe experiență și nu pe articole și review-uri oferite de producători, care nu întotdeauna reflectă realitatea, fiecare lăudându-și marfa mai mult sau  mai puțin.

         Nu voi discuta problema „de ce film și nu digital”, fiindcă probabil voi face un articol separat. Cert este că ambele sisteme pot coexista, fiecare având avantaje și dezavantaje și un fotograf amator sau profesionist poate alege unul sau altul ori pe amândouă în același timp !

         La acest moment, deși este incredibil, fotografia pe film trăiește o adevărată renaștere. Dar alegerea combinației potrivite între film și revelator poate face diferența între o imagine moale și una expresivă, clară și bine nuanțată. Acest articol oferă o privire clară și comparativă asupra celor mai folosite filme alb-negru și revelatori, astfel încât oricine se (re)apucă de film să poată lucra în cunoștință de cauză și implicit să economisească banii, fără a fi nevoiți să facă fel de fel de teste…
         Și ar mai fi de spus, că în cazul filmului, aparatul foto joacă un rol minim, fiindcă acesta nu conține un sezor digital cu zeci de MPix, nu conține prea multă electronică (dacă aceasta există) și nici AI ca în aparatele digitale moderne ! Rolul principal îl deține obiectivul, filmul, revelatorul și modalitatea de developare, iar uneori modul de digitalizare. Un lucru care nu este de neglijat este prețul incomparabil mai mic cu un aparat foto digital modern, dar despre asta voi vorbi într-un articol viitor !

            Trebuie să amintesc că fiecare tip de film alb-negru are o structură proprie: unele oferă tonuri blânde și detalii subtile, altele contraste puternice și un aer dramatic. În același timp, revelatorul este cel care „traduce” aceste caracteristici în imaginea finală. Diferențele între ele pot părea mici în teorie, dar se văd clar pe negativul scanat sau eventual printat.

            Tocmai de aceea, am conceput două tabele comparative, pentru filme și pentru revelatori, asta ca să vă dați seama de performanțele tehnice ! Nu sunt comparații amănunțite sau exhaustive, ci treburi simple și principale, referindu-mă  la granulație și la tonalitate. Pentru cei mai tineri care au trecut direct la sistemul digital, amintesc că termenul de „granulație” este echivalent cu „zgomotul de imagine” din fotografia digitală.

            La fel ca și la digital, filmele cu o sensibilitate ISO mai ridicată vor avea implicit și o granulație mai mare, care se va transpune la scanare într-un zgomot de imagine.  Această granulație este influențată atât de temperatura revelatorului cât și de timpul de developare. Temperaturile de obiecei sunt cam aceleași la toți, cca 20 grade Celsius (care în cele mai multe cazuri nu este o temperatură critică), iar timpul de developare este dat de producătorul revelatorului și a tipului acestuia, în medie 8-10 minute în funcție de sensibilitatea filmului.
            În trecut îmi preparam singur revelatorul în funcție de ceea ce aveam nevoie (fiindcă aveam substanțele, deși unele nu se găseau în comerț, cum ar fi Metol-ul sau Hidrochinona), pentru contrast, mai moale, pentru detalii etc ! Partea bună este că se puteau găsi rețetele prin reviste și uneori  chiar producătorul își afișa rețetele. După revelator, urma o baie de stopare care era formată din apă cu o concentrație mică de acid acetic (oțet) și fixatorul, format din tiosulfat de sodiu (care se găsea din belșug), dizolvat în apă. Dar astea sunt vremuri apuse, amintiri !
            Acum, toate substanțele se găsesc sub formă de pulbere gata preparate care doar trebuie dizolvate sau sub formă de concentrat lichid, care este cea mai la îndemână alegere. Din fericire, prețurile sunt foarte accesibile și cred că 50-70 lei pentru a developa în medie 10-12 filme de 36 de expuneri nu este o mare cheltuială. Sunt și revelatoare de calitate, de exemplu ”Ilford Perceptol” care costa cca 65 de lei cu care poți developa doar 4 filme, dar la o calitate de invidiat !
            Totuși, când se dorește o anumită tonalitate sau granulație, este bine să alegi revelatorul potrivit pentru filmul pe care l-ai folosit.

            Pentru telefoane există o aplicație, care costă 50 de lei, în care, în funcție de tipul filmului pe care îl folosești și revelatorul cu diferite diluții, se generează un program de developare. Aplicația își merită pe deplin banii ! Ea se numește „Massive Dev” și poate fi găsită si pentru Android și pentru iOS. Echivalentul acestei aplicații pentru filmele color se numește „Lab Timer” care costă tot 50 de lei. Eu le folosesc pe amândouă și le găsesc foarte utile și de aceea le recomand.

            Revenind la granulație, trebuie să știți că revelatorii cu puternic contrast, puțin violenți în developare (ex: Rodinal sau varianta europeană, identică – Adonal) accentuează granulația și contrastul, iar cei „fine grain” (ex: D-76, XTOL) netezesc imaginea și scot în evidență tonurile intermediare. De asemenea, trebuie să știți că reducerea timpului de developare nu înseamnă automat o granulație mai mică – uneori duce la aspect neregulat, lipsă de densitate și textură necontrolată.

            Am testat multe combinații, dar una dintre cele mai surprinzătoare a fost filmul Agfa APX 400 cu Adonal – granulația mi s-a părut exagerată, așa cum era odată, chiar și la un timp de developare redus cu cca 25% față de cel recomandat de producător în fișa tehnică a revelatorului. În schimb, Delta 100 cu D-76 sau Perceptol oferă o finețe superbă. XTOL este o alegere modernă excelentă dacă vrei claritate, fără compromis la detaliu…

            Dacă abia te apuci de fotografie pe film sau revii după ani, această sinteză te va ajuta să faci alegeri conștiente și să eviți multe dezamăgiri, acesta fiind chiar scopul acestui articol !

            De aceea, vă invit să contribuiți cu propriile observații sau teste – comunitatea fotografilor pe film merită să crească prin schimb de experiență și nu prin secrete doar de unii știute !

Spre pagina de start !