Subscribe via RSS

9C. Dinamismul în fotografie

By admin

„O pictură căreia îi lipsește calitatea dinamică este de două ori moartă, o dată pentru că este o plăsmuire, a doua oară pentru că nu arată mișcare, nici a minții și nici a corpului.”

Leonardo da Vinci

Nu trebuie să mai demonstrez faptul că o fotografie surprinde doar o fracțiune de timp din viața cuiva, rezultatul fiind o imagine statică. Nu vom vorbi acum despre o anumită tendință în fotografie în care acestea sunt transformate în GIF-uri, în care se pot vedea anumite porțiuni din cadru care prind viață.

Așa cum am văzut în alt articol, chiar dacă o fotografie este prin definiție un cadru bidimensional prin anumite metode compoziționale putem crea o senzație de spațialitate, de adâncime în cadru, de 3D.

Tot așa, chiar dacă fotografia reprezintă un subiect static, prin anumite metode putem sugera că în acel cadru se mișcă ceva !

Chiar dacă în cinematografie mișcarea constituie regula, această mișcare se realizează având la bază tot cadre statice, exact ca în fotografie, numai că prin derularea acestora într-o succesiune în timp, crează senzația de mișcare. Spre deosebire de cinematografie, în fotografie neavând o mișcare efectivă suntem nevoiți să o sugerăm prin diferite reguli sau convenții de compoziție.

Problema dinamicii, a preocupat și vechii pictori sau sculptori, care au dorit ca în lucrările lor, chiar dacă subiectele erau statice, să apară acea senzație de mișcare.

Poziția unui simplu element în cadru, care nu apare pe mijlocul acestuia, în centrul lui de greutate, am mai spus, că este de natură să creeze anumite tensiuni de ordin psihologic, deoarece percepția creierului este diferită de cea de echilibru perfect cu care este obișnuit. În schimb, un creier „educat” fotografic/cinematografic va cauta dinamismul în cadru și de aceea rămâne nesatisfăcut când vede prea mult echilibru ! De aceea, în anumite situații, aceste tensiuni pot crea senzații de dinamism dacă se referă la un subiect caracterizat în primul rând prin mișcarea acestuia în spațiu.

Așa cum putem observa, mișcarea nu este efectivă și nici nu ar avea cum să fie, nefiind de esența fotografiei, ci ea este doar sugerată și este percepută de privitor ca un dinamism al subiectului în raport cu întreg cadrul și cu forțele imaginare care apar în cadru.

De aceea, orice pictor sau fotograf visează ca imaginea realizată de el să creeze o iluzie de locomoție sau altfel spus, imaginea să se miște exact ca în viața reală.

Un loc aparte în inducerea starii de miscare îl constituie panning-ul. Această metodă este foarte des folosită în fotografia de sport, mai ales atunci când sunt implicate vehicule în mișcare (ciclism, automobilism, motociclism etc) și se realizează folosind un timp de expunere relativ scurt, de genul 1/40 sec,  fotograful urmărind efectiv subiectul în mișcare printr-o pivotare constantă a corpului în direcția mișcării. Efectul este că subiectul va apărea „înghețat” în raport cu restul cadrului. Este poate cea mai bună metodă prin care se poate sugera mișcarea în cadru. Este de observat că și în situația în care subiectul pare imobil, prin atitudine si poziția elementelor care îl compun, chiar si acesta sugerează mișcarea în raport cu fundalul…

De aici putem trage o concluzie importantă și anume că, așa cum am spus mai sus, subiectul trebuie să fie prin natura sa capabil de mișcare să nu fie unul imobil, de exemplu o casă sau un copac.

O alta metoda, poate opusă panning-ului, în care se urmărește subiectul căutând să fie mult mai clar decât fundalul, este aceea de a scoate blurat, neclar, subiectul si asa sa se sugereze miscarea. Si aici se folosește un timp de expunere relativ mic, tot undeva pe la 1/40 sec., nu mai că punctul de stație (punctul unde se află aparatul foto) este fix spre deosebire de panning, unde punctul de statie urmează forma unui arc de cerc generat de acea pivotare despre care vorbeam mai sus.  Și aici efectul este oarecum tensionat, având in vedere că oamenii aflati în acea „roată de distracție” sunt blurați datorită mișcării prea mari în raport cu timpul de expunere folosit.

Putem sugera mișcarea crengilor datorate vântului, dar o minte sănătoasă nu va percepe în veci că acel copac a luat-o la fugă, indiferent de metodele compoziționale folosite !

O fotografie bine realizată ne poate demonstra oricând că subiectul se află în plină mișcare, de exemplu un sportiv aflat în acțiune sau, din contră, mișcarea este oprită artificial și o logică sănătoasă îți spune că așa ceva este imposibil să se întâmple în natură, de exemplu un elicopter în aer care apare în cadru ca fiind „înghețat”.

Pe de altă parte, din experiența zilnică pe care o are fiecare, știm că mișcarea lasă anumite urme în mediu. Un exemplu edificator este cel din imaginea cu lebăda care încearcă să-și ia zborul. În aceast cadru totul este dinamism, plecând de la urmele lăsate pe apa, stropii de apă generați de „călcarea” apei, poziția aerodinamică, dar și un spațiu inactiv lăsat în fața păsării.

Acesta este doar un simplu exemplu… În natură putem găsi nenumărate elemente care sunt rezultatul mișcării, direct sau indirect.

Astfel, urmele valurilor pe un nisip umed, anumite procese fizice, de dilatare sau contracție, urmele în aer a unor avioane, micile valuri care apar în jurul unui obiect aruncat în apă, urmele lăsate de luminile autovehiculelor aflate în mișcare și exemplele pot continua…

Dacă dorim să adâncim puțin subiectul, putem spune chiar și că linia frântă generată de vârfurile unui lanț muntos este de natură să conducă la ideea dinamism și asta datorită forțelor care au acționat asupra rocilor timp de mii de ani. Sigur că această idee de dinamism ține puțin și de educația școlară a privitorului, dar cu siguranță dinamismul poate exista și aici deși nu se vede cu ochiul liber !

Într-un alt articol, mă refeream la influiența pe care o pot avea liniile drepte în cadru… Spuneam că o linie oblică, creiază o tensiune în cadru, poate sugera mișcarea. Dacă sunt mai multe linii oblice senzația este amplificată, mai ales dacă acestea pleacă sau se termină în zona unui punct de forță a cadrului.

Față de liniile orizontale sau verticale, cele oblice constituie un mijloc elementar și eficient de a sugera o tensiune în cadru. Din acest motiv, mult timp, în pictură a existat o practică care interzicea existența liniilor orizontale sau verticale.

Artiștii olandezi, atunci când pictau morile de vânt care aveau cele 4 pale orientate vertical-orizontal sugerau ca acestea nu se mișcă, că nu exista vântul care să le pună în mișcare. Din contră, atunci când doreau să sugereze mișcarea palele erau orientate oblic !

În final, doresc să scot în evidență că dinamica în cadru se poate realiza corect compozițional doar atunci când mișcarea elementelor din cadru se încadrează din punct de vedere logic în mișcarea din ansamblul cadrului, fiindcă noi percepem mișcarea în ansamblul ei și nu pe parți. De exemplu, într-un cadru în care există mai multe elemente care sugerează, să spunem, mișcarea vântului, indiferent de direcție, sensul mișcării obiectelor respective, cum ar fi crengile copacilor, sunt în direcția vântului și nu unele într-o direcție și altele în altă direcție ! Mai apar astfel de greșeli atunci când se compun imagini cu programele de editare foto și se scapă din vedere aceste aspecte, fiindcă în mod normal, în fotografie, nu pot apărea astfel de aberații.

Nu în ultimul rând, senzația de dinamism în cadru nu poate fi percepută la fel de toate persoanele, asta ținând în final de sensibilitatea și educația fiecăruia.

============================================================

Daca doriti sa vedeti inregistrarea unor emisiuni despre fotografie realizate de mine pe postul local de TV, click AICI !

============================================================

Atentie !

Folosirea unor pasaje din acest articol (maximum 500 de caractere) se poate face numai cu indicarea sursei, respectiv http://blog.fotomagica.ro cu link direct catre acest articol. De asemenea este interzis a se prelua fotografiile-exemplu  care apar in articol, acestea fiind protejate prin Copyright.

2 Raspunsuri la 9C. Dinamismul în fotografie

  1. Mario

    Cu citeva exceptii, cred ca, sa ai fotografii care sa para dinamice este unul din cele mai dorite lucruri. Sa simti miscarea din ele, pur si simplu iti face placere. Articolul este foarte interesant si ca de obicei divulga inca ceva secrete “bine pazite”.

  2. Panait Laurentiu

    Excelent articol, de altfel tot blogul ! Se vede ca sunteti un perfectionist in ale fotografiei. Vad ca sunt multe articole care pot constitui un ajutor nepretuit pentru un incepator. Am urmat acum un an un curs de fotografie, platit, dar infoirmatiile nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor mele. De aici am avut ce invata si nu regret ca am stat vreo doua ore sa parcurg fiecare articol.
    Am salvat acest blog si cu siguranta il voi urmari cu interes.

Postati un comentariu