Subscribe via RSS

4C. Matematica si fotografia

By admin

“Fotografia nu este un accident, este un concept !”

Ansel Adams


Ne place sau nu, matematica are legatura cu regulile de compozitie in fotografie.

Cu totii am auzit de numarul de aur, sectiunea de aur, regula treimilor, de linii si puncte de forta, etc.

Aceste reguli sunt aplicabile in arta, in general, nu numai in fotografie. Putem observa reguli elementare de compozitie in cinematografie, in pictura, arhitectura, etc. Este greu sa nu observi anumite proportii in natura si in constitutia corpului

uman, dar si a animalelor si insectelor !

De aceea, de-a lungul istoriei s-au facut foarte multe speculatii referitoare la aceste proportii, indiferent ca vorbim de numarul de aur, regula treimilor, etc. Avand in vedere ca acestea se gasesc in tot ceea ce ne inconjoara, opinia majoritara a fost influienta divina.

In fotografie folosim curent aceste proportii, numindu-le in mod generic, reguli de compozitie.

Cu toate acestea, aceste reguli nu trebuie privite ca absolute, obligatorii si imposibil de incalcat. Atunci cand ele sunt incalcate doar pentru a transmite o anumita traire si nu sunt incalcate din nestiinta sau ignoranta, totul este perfect.

Daca au fost artisti care au ignorat in mod sistematic aceste reguli cum a fost marele fotograf american Ansel Adams, nu acelasi lucru se poate spune despre Leonardo da Vinci, care toata viata se pare ca a fost obsedat de aceste proportii, pe care le-a considerat divine, plecand de la celabra Mona Lisa si terminand cu, la fel cu binecunoscuta lucrare, Omul Vitruvian.

Desi aceste proportii se cunosc inca din antichitate, Leonardo Fibonacci (1170 – 1250), considerat un geniu al matematicii al Evului Mediu, a determinat un sir de numere, cunoscut publicului larg de sirul Fibonacci, creat in anul 1202.

Acest sir de numere reprezint expresia a tot ce inseamna proportia in natura, totul simplificandu-se la numarul 1,618033... cunoscut sub denumirea de numarul de aur. Desi aceasta proportie perfecta ca valoare, de 1,618, a fost cunoscuta din antichitate sub forma de sectiunea de aur (ψ), Fibonacci are meritul ca prin sirul sau de numere a determinat acest numar.

Acest sir este de forma  0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55… si poate merge pana la infinit. Regula este ca orice numar impartit la predecesorul sau da un numar apropiat de 1,618 precizia fiind mai mare cu cat valorile termenilor impartirii sunt mai mari. De asemenea acest sir nu trebuie tinut minte. Totul are o logica… Plecand de la zero, fiecare numar este egal cu suma celor doua numere din fata sa. Asa cum am spus, acest sir nu se limiteaza la 55. Nu se poate scrie in totalitate un sir care tinde la infinit. Ca exercitiu, puteti completa sirul si sa faceti aceste impartiri si veti ajunge la o valoare de 1,618(…) .

Astfel se obtin sectiuni de aur “respectate” intocmai de natura, care nu stie de sirul Fibonacci !!! Vezi distributia petalelor florilor, sectiunea cochiliei melcului, proportia trupurilor animalelor si insectelor, etc.

S-a demonstrat ca respectand acest numar de aur in arta, sub forma, fie a sectiunii, fie a proportiilor, impactul psihologic este mult mai mare. In fotografie, cinematografie si pictura, acest impact este prima impresie pe care ti-o lasa o lucrare. Este acel ceva care te atrage si care face sa-ti sara in ochi o anumita lucrare. Bineinteles ca in practica pentru a se crea un anumit impact autorul nu se limiteaza doar la folosirea acestei tehnici, fiindca asa cum spuneam regulile pot fi si incalcate !

O alta regula despre care am amintit este si folosirea “regulii treimilor” un concept foarte cunoscut artistilor !

Un cadru imparit in 9 parti sau 9 sectoare, delimitate de doua linii verticale si doua linii orizontale, situate la distante egale. Aceste linii se mai numesc si “linii de forta“, iar intersectiile acestora se numesc “puncte de forta“. Toate acestea sunt linii si puncte imaginare, ele nu apar efectiv pe fotografie !

Un subiect amplasat pe o linie de forta sau un punct de forta, creaza impactul necesar. In functie de pozitia subiectului fata de aceste linii sau puncte de forta, se creaza si impresia unei dinamici si tensiuni in cadru. Cu toate acestea, trebuie precizat ca subiectul nu trebuie sa fie amplasat exact pe linia sau punctul de forta, dar trebuie sa fie in zona acestora.

De aceea se spune ca un subiect amplasat in centrul sau pe mijlocul cadrului da impresia de monotonie. Am vazut multe comentarii de genul “este frumoasa fotografia dar persoana e pusa pe centru…”  Un asemenea comentariu denota faptul ca respectiva persoana stie ceva, dar nu tot !

Din punctul meu de vedere folosirea unor elemente de compozitie ajutatoare fac ca o fotografie sa fie mult mai apreciata daca subiectul nu este “centrat” in cadru sau linia orizontului nu este pe centrul cadrului. Sunt foarte multe metode de a ocoli aceasta amplasare si impactul psihologic va fi mult mai mare. Asa cum am spus si intr-un articol anterior, acestea sunt greselile frecvente ale incepatorilor.

Totusi trebuie sa retinem ca o fotografie nu este obligatoriu buna daca am respectat aceasta regula de compozitie, cum nici o fotografie care nu respecta aceste reguli este una slaba, fara mesaj…

Totul tine de mesajul ce se doreste a fi transmis, de modul de interpretare si de multe ori de educatia consumatorului de arta. De aceea, se accepta o nerespectare a regulilor, ca exceptie, dar nu ca regula, din nestiinta.

===========================================================

Daca doriti sa vedeti inregistrarea unor emisiuni despre fotografie realizate de mine pe postul local de TV, click AICI !

===========================================================

Atentie !

Folosirea unor pasaje din acest articol (maximum 500 de caractere) se poate face numai cu indicarea sursei, respectiv http://blog.fotomagica.ro cu link direct catre acest articol. De asemenea este interzis a se prelua fotografiile-exemplu  care apar in articol, acestea fiind protejate prin Copyright.

 

Postati un comentariu