Subscribe via RSS

3C. Metodele prin care putem scoate in evidenta un subiect

By admin

“Nimeni nu va putea realiza lucrari inspirate, in absenta interesului pentru subiect si a intelegerii caracteristicilor sale.”

Andreas Feininger


Asa cum am spus in articolul anterior (ABC-ul fotografiei) cand vorbeam despre al doilea principiu, referitor la modul de scoatere in evidenta a subiectului in cadru, fotograful trebuie sa-si puna intrebarea inainte de a apasa pe declansator cum va scoate in evidenta subiectul si implicit ce metoda sa aleaga in acest sens, in functie de ceea ce doreste sa transmita.

Sunt mai multe modalitati de a face acest lucru, iar ceea ce voi scrie in continuare sper sa va ajute sa intelegeti pe deplin acest principiu, mai ales ca va fi exemplificat.

Dar vorba lunga, saracia omului… asa ca o sa trecem la treaba !

1. Subiectul poate fi scos in evidenta prin plasarea lui in cadru intr-o anume modalitate. Sigur ca in cadru, asa cum am aratat, pot exista si alte elemente. Dar tocmai modul in care plasam subiectul ne ajuta sa-l determinam iar altii vor intelege mai bine ceea ce am vrut noi sa spunem prin acea fotografie.  De obicei, este o operatiune simpla, care nu ridica probleme deosebite. Totul este sa realizam sa izolam practic subiectul de restul elementelor. Acest lucru se poate face foarte usor intr-un studio fotografic, unde subiectul este singur in fata unui fundal de panza. Acolo problemele apar la alegerea schemei de iluminare, culori, dar in niciun caz la plasarea subiectului in cadru. Problema se pune atunci cand fotografiem subiectul in cadrul sau natural, in care, de multe ori, inevitabil, apar si alte elemente, de multe ori perturbatoare. De cele mai multe ori vom vedea ca se formeaza in jurul subiectului un cadru, un frame, invizibil, dar care are rolul tocmai pentru a izola subiectul. Acest lucru se poate vedea foarte bine in foto1 si foto2. Veti observa in fotografia din dreapta ca apar foarte multe elemente perturbatoare (2 masini, o tablita), dar cum observati, in comparatie cu subiectul, ele sunt sectionate… Acestea, indirect nu fac decat sa formeze acel cadru. Din punctul meu de vedere aceasta metoda nu ridica probleme deosebite, mai ales ca atunci cand prelucram poza mai avem posibilitatea sa reincadram printr-un “Crop”.

2. Pentru a putea intelege urmatoarele metode se impune sa discutam despre regula treimilor, regula care se aplica atat in fotografie si cinematografie cat si in pictura. Va veti intreba de ce mai trebuie sa stim si acest lucru… Din punctul meu de vedere este reusita in compozitia unei fotografii. De fapt, totul este foarte simplu ! Fiecare cadru este impartit (imaginar) in 9 parti prin 2 linii orizontale echidistante si 2 linii verticale echidistante. Cu timpul creierul se va obisnui sa “vada” aceste linii si totul devine un reflex. Cu toate acestea, aparatele foto de ultima generatie, au in vizor aceste linii, tocmai pentru a ajuta fotograful in compozitie. La intersectia celor doua linii (una verticala si alta orizontala) se afla un punct de interes fotografic numit si punct de forta. De obicei plasarea subiectului se face intr-un punct de forta sau pe directia unei linii si niciodata pe mijloc.  Aceasta este greseala cea mai frecventa a incepatorilor, in sensul ca acestia plaseaza subiectul ori linia orizontului in centrul cadrului. Am exemplificat regula treimilor cu doua fotografii in care apar aceste linii si punctele de forta, cu scuzele de rigoare ca nu sunt liniile drepte sau paralele ! Plasarea subiectului nu trebuie sa se faca exact pe linia sau punctul de forta, dar trebuie sa se afle foarte aproape de acestea.

3. Subiectul poate fi scos in evidenta prin balansul fotografiei. De multe ori se foloseste aceasta metoda prin gasirea unui alt obiect care se afla intr-un punct de forta opus, asimetric. Aici vorbim despre un balans vizual… De multe ori ai senzatia ca folosind aceasta metoda cadrul sta in echilibru. Este o modalitate foarte buna de a evita plasarea subiectul exact in centrul fotografiei, care la fel, da o senzatie statica. Atentie  ! Nu faceti confuzia cu “Balansul de alb” (White Balance)  intr-o fotografie digitala, care este mai mult o problema de ordin tehnic si care consta intr-o corectie a culorilor astfel incat acestea sa fie apropiate sau identice cu cele din realitate. Ii spune balans de alb fiindca, de obicei corectia se face pe culoarea alba, dar asta este o alta poveste… Sper ca exemplele atasate sa va faca sa intelegeti aceasta metoda. In exemplul cu cainele, este clar cine este subiectul  fotografiei ! Acea jucarie nu face decat sa balanseze fotografia. La fel si in cea cu actorul. Subiectul este actorul iar lumina reflectorului cu umbra acestuia creaza acel balans al fotografiei.

4. De multe ori reusim sa scoatem in evidenta subiectul prin marimea sa in raport cu celelalte elemente din cadru. Acest lucru se poate face fie prin alegerea unui unghi care sa favorizeze marimea subiectului, fie prin aproprierea efectiva de subiect. Cu toate acestea este bine sa folosim o distanta focala adaptata situatiei pentru a nu aparea un subiect distorsionat. Fiindca noi dorim sa scoatem in evidenta subiectul asa cum este el in realitate si nu sa-i producem deformatii ! In cazul cladirilor aceste distorsiuni de perspectiva se pot rezolva relativ simplu atunci cand folosim un program de editare. Dar in cazul fiintelor acest lucru aproape ca este imposibil de realizat. Va asigur ca in exemplul atasat, biserica avea o inaltime cu mult mai mare decat acel turn !

5. Prin plasarea subiectului in contralumina, metoda gasita in literatura de specialitate si sub numele de “contre jour” sau “silhouette” , termeni preluati din limba franceza, respectiv engleza, putem discuta despre o alta forma de accentuare a subiectului. Pentru a realiza asa ceva, in spatele subiectului se afla sursa de lumina. De obicei expunerea se face pe zona luminoasa a cadrului si atunci subiectul va fi subexpus, deci intunecat. Pe zona intunecata informatiile de culoare sunt foarte reduse si de aceea trebui sa stim cum dozam acea cantitate de lumina care ajunge pe film, respectiv senzor. In exemplul de fata  putem vedea cum toata barca impreuna cu persoana respectiva este mult mai intunecata decat restul cadrului. Cu toate acestea puteti observa ca exista si zone mai putin intunecate, ceea ce confera de fapt o atmosfera de mister.  Un plus in acest cadru il reprezinta si umbrele lasate de subiect pe acele mici valuri. Credeti ca daca era noapte se mai vedeau asa de bine acele umbre ? Era spre asfintit, in jurul orei 19, vara, cand era destula lumina afara ! Daca aparatul era setat pe “automat”, in niciun caz nu iesea asa ceva. De aceea spuneam ca oricat de bun ar fi aparatul nu poate gandi in locul fotografului.

6. Incadrarea subiectului cu ajutorul altor elemente duce la ceea ce se numeste frame (cadru, rama) in fotografie. De fapt, asa cum spune si denumirea, se realizeaza la nivel de compozitie fotografica un cadru, o rama. Practic acea fotografie pare sa fie incadrata. Atentie totusi atunci cand realizati astfel de fotografii ! Elementele care duc la crearea acelui cadru trebuie sa se afle in fata subiectului, intre subiect si aparatul fotografic. Daca acele elemente se afla in spatele subiectului, putem vorbi despre orice altceva si numai de frame nu !. Acest frame se poate realiza fie natural, fie prin specularea pozitiei unor elemente din cadru – crengi, arbori, figuri geometrice, cadrul unei usi, o fereastra, fie artificial din expunerea in fotografie, asemanatoare celei descrise in metoda precedenta. In exemplul cu vitraliul, expunerea s-a realizat in functie de lumina care a trecut prin vitraliu, punctual si nu pe cea reflectata de perete. Probabil in acest caz aparatul ar fi facut o medie intre cantitatile de lumina din cadru si atat, fiindca el nu stia ce ar fi dorit fotograful !

7. O metoda foarte spectaculoasa si cu efect sigur pentru scoaterea in evidenta a subiectului este claritatea acestuia fata de fundal sau alte alte elemente. Reusita acestei metode este data si de calitatile obiectivului. Pentru a intelege aceasta metoda trebuie sa vorbim despre campul de profunzime in fotografie sau gasit in literatura straina sub numele de DOF (depth of field). In linii mari, adancimea campului de profunzime depinde de deschiderea obiectivului, distanta pana la subiect si distanta focala a obiectului.  Pana veti aprofunda practic aceasta metoda trebuie sa tineti minte ca o deschidere cat mai mare a obiectivului duce la un camp de profunzime ingust, la fel se intampla si la un obiectiv cu distanta focala mare (teleobiectiv). De multe ori ati observat intr-un cadru ca unele elemente sunt clare iar altele sunt neclare. In momentul in care aceasta situatie se transforma in compozitie este perfect. Daca abordam aceasta metoda pentru a scoate in evidenta subiectul, sa-l izolam astfel de fundal, trebuie sa o gandim de  la inceput, inainte de a apasa pe declansator, fiindca o procesare digitala nu poate face clar un obiect nefocalizat corect. Invers se mai poate…

Practic, daca deschidem obiectivul la maximul permis de acesta, adica sa fixam o diafragma mica, ca numar, de exemplu 2,8 sau 4, atunci cand vom focaliza pe un subiect acesta va fi clar, iar ceea ce este in fata si spatele acestuia devine neclar. Tocmai spatiul dintre distanta minima si maxima de la obiectiv la subiect, in care subiectul apare intr-o claritate acceptata reprezinta campul de profunzime. Cu cat vom inchide obiectivul, fixand o diafragma mare ca numar, de exemplu 11, 16, etc vom obtine un camp de profunzime mai mare, adica toate elementele din cadru vor iesi clare. In cea de-a doua fotografie a fost folosit un teleobiectiv ceea ce a ajutat enorm la crearea unui camp de profunzime ingust, ceea ce a condus practic la izolarea subiectului de fundal. In ultima fotografie se poate observa ca profunzimea campului nu mai poate fi atat de ingusta deoarece, din necesitate, a fost folosit un obiectiv cu distanta focala mai mica.

8. O metoda mai rar folosita este folosirea unor linii, in sens fotografic, care conduc la subiect. Liniile pot fi de tot felul, drepte sau serpuite, fie grinzi, fie rauri, pomi… Ideea este ca aceste linii, mai bine zis directia acestora, trebuie sa conduca catre subiect. Astfel privirea aluneca fara sa vrea spre subiect, ghidata bineinteles de aceste linii. Procedeul in sine este simplu, numai ca in momentul conceperii in minte a cadrului sa profitam de existenta acestor elemente. De multe ori, acest joc de linii produce o perspectiva interesanta si da o senzatie de 3D, de spatialitate a cadrului. Trebuie sa fim atenti in momentul alegerii diafragmei ca aceasta sa fie cat mai mre, ca numar, atat cat permite timpul de expunere, deci sa inchidem cat mai mult obiectivul, pentru a avea un camp de profunzime cat mai mare, ca toate elementele sa fie clare.

9. O metoda foarte interesanta de a scoate in evidenta un subiect este contrastul. Cand vorbim despre contrast trebuie sa avem in vedere daca vorbim de o fotografie alb-negru sau vorbim despre una color, findca ideea de contrast in cele doua cazuri are semnificatii diferite.

In cazul in care vorbim despre alb-negru, este mai simplu sa explicam contrastul. In acest caz, contrastul ar putea fi explicat, pe intelesul tuturor ca fiind raportul dintre negrul si albul din fotografie. Cu cat exista mai multe nuante de gri cu atat contrastul este mai mic. In cazul fotografiei color problema se pune in mod cu totul diferit. Tot asa, pentru a intelege foarte repede ce inseamna contrastul color trebuie sa privim o “roata a culorilor” construita sau desenata dupa modelul culorilor curcubeului (acel ROGVAIV invatatat in scoala generala la difractia luminii). Cum nu are rost sa intru in detalii (cine vrea o poate face ), vom privi in cel mai simplist mod aceasta roata a culorilor. Vom spune ca vom avea contrast de culoare maxim intre culorile opuse pe aceasta roata. Astfel vom avea un contrast maxim intre culorile Rosu-Cyan, Albastru-Galben Verde-Magenta. Trebuie sa intelegem ca, cu cat culoarea subiectului va fi in contrast mai mare fata de culoarea fundalului, cu atat subiectul va fi mai bine caracterizat in cadru si va iesi in evidenta mai mult.

10. Repetitia subiectului in cadru, face sa creeze un soi de compozitie aparte. Un subiect care se repeta prin el insusi va fi mai bine caracterizat in cadru in raport cu alte elemente. Situatiile pot fi multiple… Dar fie ca vorbim despre animale, fie ca vorbim despre reflexii, pentru ca repetitia subiectului sa aiba valoare din punct de vedere compozitional, aceasta trebuie sa respect regula treimilor, despre care am vorbit la punctul 2 din acest articol.

In fotografia alb-negru din dreapta, repetitia nu se face cu acelasi personaj, fiindca in mod normal nu se poate daca nu folosim diferite reflexii. Dar in ansamblul sau cadrul scoate in evidenta ideea de saracie a unor oameni in varsta. Aceasta idee poate fi accentuata si de folosirea unui cadru alb-negru. Situatia ar fi fost alta daca unul dintre cei doi oameni din cadru ar fi fost foarte bine imbracat, dand o impresie de bogatie…

11. Daca la punctul 7 vorbeam de scoaterea in evidenta a subiectului prin claritate folosindu-ne de diafragma, aici vorbim despre un alt soi de claritate, o claritate care conduce la ideea de miscare. Am vazut ca unei fotografii, care are doar doua dimensiuni, i se poate crea la un moment dat o senzatie de cadru tridimensional, prin folosirea perspectivei. Si in acest caz, putem sa creem o senzatie de miscare unui cadru fotografic. Stim ca in sine, fotografia, spre diferenta de cinematografie, suprinde un cadru static, lucru asupra caruia nu are sens sa insistam. Aceasta senzatie se poate realiza in doua moduri. Intr-un caz senzatia de miscare este data de o claritate indoielnica a subiectului pe un fundal in blur, cu linii subtiri, dand imporesia unei alunecari a imaginii. Acest procedeu se mai numeste si panning, destul de greu de realizat. Greutatea consta in sincronizarea miscarii aparatului, prin pivotarea constanta a corpului, cu miscarea subiectului. Timpul de expunere este relativ mare de genul 1/40 s, tocmai pentru a nu ingheta imaginea. Tocmai aici consta dificultatea ! Sincronizarea aparat-subiect la un timp de expunere determinat de viteza subiectului. In partea stanga este un astfel de exemplu. A doua modalitate de a da o senzatie de miscare in cadru este aceea de a folosi tot un timp de expunere relativ mare, dar aparatul sta fix. Este lesne de inteles ca subiectul, care este in miscare nu va mai fi clar in raport cu restul cadrului. Acest exemplu il putem vedea in fotografia din partea dreapta.

Aceste metode fac ca o fotografie sa fie mai buna… Cu toate acestea daca ne luam dupa Bill Brandt (1904-1983) care spunea ca  “Fotografia nu este un sport. Ea nu are reguli. Totul este sa indraznesti si sa incerci”, o fotografie poate fi buna atat timp cat reuseste sa transmita pe deplin ceea ce a dorit autorul. Din punctul meu de vedere ceea ce a spus Bill Brandt se potriveste foarte bine in fotojurnalism, unde nu sunt permise niciun fel de manipulari ale imaginilor, iar acestea trebuie sa surprinda o anumita situatie, sa scoata in evidenta un fapt adevarat. De aceea in fotojurnalism mai putin conteaza regulile de compozitie. Nu zic ca nu sunt necesare, fiindca folosirea lor judicioasa fac ca mesajul sa fie mai clar, dar am vazut fotografii premiate la sectiunea fotojurnalism care mai putin puneau accentul pe regulile de compozitie, dar in schimb reuseau sa transmita excelent anumite trairi. Cred ca tocmai in aceasta consta arta si flerul fotoreporterului respectiv.

Aceste metode au fost tratate pentru a intelege fenomenul in sine. Daca le-ati citit nu inseamna ca le-ati si inteles pe deplin. Ele trebuie puse in practica de foarte multe ori, pentru a obisnui creierul sa priveasca “fotografic”. Asa cum am mai spus, trebuie multa practica, perseverenta si nu uitati…

ganditi cadrul inainte de a apasa pe declansator !

============================================================

Daca doriti sa vedeti inregistrarea unor emisiuni despre fotografie realizate de mine pe postul local de TV, click AICI !

============================================================

Atentie !

Folosirea unor pasaje din acest articol (maximum 500 de caractere) se poate face numai cu indicarea sursei, respectiv http://blog.fotomagica.ro cu link direct catre acest articol. De asemenea este interzis a se prelua fotografiile-exemplu  care apar in articol, acestea fiind protejate prin Copyright.

13 Raspunsuri la 3C. Metodele prin care putem scoate in evidenta un subiect

  1. Victor Gherasim

    Felicitari !
    Asa de bine structurat si explicat pe intelesul tuturor nu am mai gasit nicaieri, iar exemplele sunt mai mult decat sugestive!
    Voi mai deschide acest blog si abia astept si alte articole !!!

  2. admin

    Ma bucur ca m-am facut inteles, va mai astept pe blog ! In limita timpului disponibil voi incerca sa mai postez niste articole.

  3. shaman

    Foarte folositor articolul. L-am citit cu placere.

  4. admin

    Sper sa fie folositor la multa lume !

  5. Doru

    Clar, concis si cu exemple foarte bune. Si intr-adevar de aici trebuie sa iei aparatul in mina si sa incepi sa obervi efectele practic.
    Imi amintesc de vremea cind faceam fotografii cu Smena8M ca m-am jucat de multe ori cu distanta si timpul de expunere. Imi placeau in special efectele de noapte in care miscarea era data de luminile masinilor. Dar cred ca de cind am aparat digital am folosit numai Automatic. E cazul sa vad ce mai exista acolo

  6. admin

    Clasicul Smena 8M este un aparat bun, fiabil, si cu un obiectiv decent, in ciuda faptului ca era la acele vremuri cel mai ieftin aparat de pe piata. Daca tin minte bine, costa 305 lei, pret care s-a pastrat in vechile timpuri. Dar tot mai bun este un aparat cu vizare prin obiectiv (SLR)!

  7. gabi911

    super – totul pare logic si precis , problema apare cind aceste principii trebuiesc transpuse in practica ( cel putin eu am probleme ) exista o singura solutie sa exersez ,sa exersez ,sa exersez …..

  8. admin

    Asa este, la inceput pare greu, fiindca este destul de greu sa dezveti creierul de vechile deprinderi ! Este bine ca pentru inceput sa va imaginati un obiect, sa-l vizualizati in diferite pozitii in cadru si mai ales cu lumina cazand pe el din diferite directii. O puteti face oricand ! Trebuie sa educati putin creierul sa gandeasca intr-un anumit fel. Apoi veti vedea ca totul vine de la sine si pare ceva normal. Vi se va parea ceva anormal si va sari in ochi imediat probabil ceva ce azi vi se pare OK. Dupa un timp analizati-va fotografiile mai vechi despre care aveati certitudinea ca sunt perfecte si vedeti la ce concluzie ajungeti… Probabil nu peste mult timp imi veti da dreptate !

  9. adrian constantinescu

    Super clar si de mare ajutor.
    V-as ruga daca a-ti putea aborda si tema fotografiei digitale cu blit extern (nu cel dedicat)
    multumesc

  10. admin

    Da, ma voi gandi la ceva in sensul asta… Eu folosesc mai mult lumina disponibila, iar blitz-ul il utilizez doar la diferite ocazii sau ca lumina de umplere.

  11. Golie Corneliu

    V-am gasit intamplator si vreau sa spun ca desi fotografiez de mult timp, gasesc util fiecare articol al dumneavoastra. Pe scurt, imi place varietatea temelor pe care le abordati si modul simplu si familiar in care reusiti sa explicati cele mai “complicate” subiecte. Totul fara nici o obligatie, doar din pasiune. Felicitari domnule, sunteti o comoara, multumesc.

  12. admin

    Ma bucur ca apreciati ceea ce gasiti pe acest site ! Puteti urmari si “varianta video” a acestui articol care completeaza pe undeva ceea ce este scris.
    Mult succes !

  13. Mafuca

    Mare om,mare caracter!!! Sa ai atata rabdare si bunavointa sa scrii atatea pt niste oameni,straini…mai rar asa ceva! Sa v-ajute D-zeu!

Postati un comentariu