Subscribe via RSS

2T. Distanta in fotografie. Tipuri de obiective

By admin

“Dupa vreo douazeci de ani de experienta in fotografie veti incepe sa va dati seama despre ce se intampla in camera dvs.”

Brassai

 

Am stat putin sa ma gandesc care va fi titlul, avand in vedere despre ceea ce vreau sa scriu…

Distanta in fotografie are legatura atat cu tehnica cat si cu compozitia. De aceea voi incerca sa abordez subiectul din ambele puncte de vedere.

In primul rand ati vazut ca multi fotografi au aparate cu obiective interschimbabile, indiferent ca acestea sunt digitale sau analogice.  Ei pot inlocui obiectivul la aparat in functie de situatie. Sa alegi un anumit obiectiv pentru un anumit gen de fotografie este, in primul rand,  un plus pentru compozitie.

Se pune intrebarea logica, de ce au unii mai multe obiective ? Nu este de ajuns unul si bun ?

Pentru un fotograf care se ocupa de un anumit gen de fotografie nu este ceva anormal sa detina un anumit tip de obiectiv, unul si bun ! Numai ca un utilizator obisnuit vrea sa faca si portrete si peisaje si macro si evenimente si sport si…

Sunt doua posibilitati… Ori folosesti un anumit tip de obiectiv pentru fiecare situatie sau folosesti unul singur, gen “all around” sau altfel spus, unul bun la toate.

Dupa cum stiti, obiectivele difera intre ele prin deschiderea maxima (diafragma) si distanta focala. Faptul ca unul este manual in sensul ca punerea la punct a claritatii se face manual sau ca altul are focus automat, ori ca unul are stabilizator optic de imagine sau nu, sau ca unul este fix in sensul ca are o singura distanta focala si altul are distanta focala care poate varia intr-un anumit domeniu (zoom)  sunt doar, din punctul meu de vedere, facilitati care ajuta fotograful, dar nu au un rol covarsitor in realizarea fotografiei si de aceea nu vom insista pe aceste aspecte decat acolo unde este cazul.

Fiindca in articolele anterioare postate in categoria “Compozitie” am tot explicat ce este diafragma, iar exemplele cred ca au contribuit pe deplin la intelegerea ei, nu vom insista nici asupra acestui aspect, decat in cazul in care mai putem spune cate ceva. Cum repetitia este mama invataturii, revin si spun inca o data ca diafragma va ajuta in principal la campul de profunzime (DOF) si este unul dintre cele 3 elemente care va ajuta la o expunere corecta, alaturi de timpul de expunere si sensibilitatea filmului sau senzorului.

In schimb, vom incerca sa explicam anumiti termeni pe care ii vom folosi in continuare si anume distanta focala a obiectivului si distanta hiperfocala.

Nu putem intelege ce este un obiectiv superangular, standard sau un teleobiectiv.

Din punct de vedere tehnic, distanta focala reprezinta distanta exprimata in milimetri masurata de la centrul optic al obiectivului pana la planul filmului sau al senzorului digital. Aceasta distanta focala poate fi mica, standard si mare.  Am spus in alt articol ca senzorul digital care are dimensiunile 24×36 mm, la fel ca cele ale cadrului filmului perforat, se numeste full frame. In cazul aparatelor digitale acesta este idealul, cautat de multi profesionisti. Dar nu aceasta este regula. Exista senzori cu dimensiuni mai mici, de un numar de ori, numit factor de crop, care poate fi 1,5 , 1,6 mergand pana la 1/2,5, numite (APS-CAdvanced Photo System type-C, cele mai mici gasindu-se la aparatele compacte, acele digitale de buzunar.  Cu cat un aparat are senzorul mai mare, cu atat calitatea imaginii este mai buna, iar zgomotul de imagine este mai redus, la acelasi numar de MPix. Am amintit despre APS-C fiindca aceasta abreviere o veti gasi frecvent in caracteristicile tehnice ale aparatelor foto digitale, atunci cand se vorbeste despre senzorul folosit. In primul rand, ne vom da seama si cum ar putea arata o imagine la o anumita distanta focala. In cele doua exemple atasate, putem vedea diferiti factori de crop in raport cu full frame, iar in imaginea din dreapta putem observa care este influienta factorului de crop, in raport cu full frame, asupra unei imagini captate de senzor, pentru aceeasi distanta focala.

Cred ca ati inteles, din imaginea din dreapta, ca un senzor va furniza imagini de diferite marimi in functie de dimensiunile acestuia, pentru un obiectiv cu aceeasi distanta focala.

Atunci cand pe acelasi aparat, deci pentru aceleasi dimensiuni ale senzorului, vom folosi obiective cu distante focale diferite, imaginile vor fi mai apropiate cu cat distanta focala este mai mare. In exemplul atasat putem observa ca un senzor full frame a captat o anumita imagine cu un obiectiv cu distanta focala de 24 mm si o imagine marita cu un teleobiectiv cu distanta focala de 300 mm.

Este bine de stiut ca exista in comert un dispozitiv optic numit teleconvertor care mareste distanta focala a unui obiectiv de un anumit numar de ori. Astfel, un teleconvertor de 2X atasat la un obiectiv de 200mm, va face ca dispozitivul optic rezultat (obiectiv+teleconvertor) sa aiba o distanta focala de 400mm. Daca unui obiectiv cu distanta focala de 70-200 mm ii atasam un teleconvertor de 2X, vom avea un obiectiv cu distanta focala de 140-400mm.  Este o varianta mai ieftina pentru obtinerea unei distante focale mai mari, dar cu pretul scaderii luminozitatii si uneori a definitiei imaginii. Cu cat acest teleconvertor este mai performant din punct de vedere optic (dar si mai scump) cu atat si performantele optice rezultate vor fi mai bune.

Trebuie spus ca in momentul in care vom folosi un obiectiv cu distanta focala mai mica atunci si unghiul de cuprindere a imaginii este mai mare. Acest unghi scade cu cat creste distanta focala a obiectivului .

Un script deosebit care sugereaza foarte bine “distanta in fotografie” si relatia dintre distanta focala si unghiul de cuprindere il puteti vedea aici ! Practic este un simulator de zoom.

De exemplu, exista obiective cu distanta focala de 8mm, numite “fish eye” (ochi de peste) care au un unghi de cuprindere de 180 grade.  Acest unghi ajunge pana la cateva grade in cazul teleobiectivelor cu distanta focala mare, de exemplu 500 mm. Desigur ati vazut la TV fotoreporteri la meciurile de fotbal cu adevarate “tunuri”. Acelea sunt teleobiective cu o distanta focala de peste 600 mm la o diafragma minima de f:2,8 sau chiar f:2 si costa de la 10.000 EURO in sus, dar pretul se justifica pe deplin atunci cand vorbim de calitatea imaginii.

Obiectivele superangulare, sunt cele cu distanta focala de 10-20 mm care au un unghi de cuprindere mare, pana la 120 de grade si se folosesc de obicei la peisaje si in interioare. Se folosesc cu succes si de catre fotojurnalisti atunci cand intr-un spatiu mic sunt nevoiti sa prinda cat mai multe persoane in cadru.

Riscul major in cazul obiectivelor fish-eye dar si a celor superangulare este deformarea imaginii. De aceea nu veti folosi pentru un portret astfel de obiective si mai ales sa va apropiati prea tare de subiect.  Acest fenomen se mai numeste si “bot de caine“… Pentru exemplificare am facut o poza sugestiva din toate punctele de vedere !

Obiectivele standard sunt obiectivele cu o distanta focala de 50 mm pentru un senzor full frame (sau pentru cadrul unui film perforat). I se spune standard findca se spune ca unghiul de cuprindere al acestui obiesctiv este egal cu unghiul cu care ochiul uman poate cuprinde clar o imagine.

Va amintesc ca atunci cand vorbeam despre campul de profunzime spuneam ca acesta se ingusteaza cu cat distanta focala a obiectivului este mai mare. De aceea, veti vedea la diferite evenimente , de ex. nunti, fotografi care fotografiaza de la distante relativ mici, circa 5 m, cu teleobiectivul. De obice se foloseste o distanta focala de 100 mm sau mai mare combinata cu o deschidere mare a obiectivului. La o diafragma de 2,8 sau 4 si va rezulta un camp de profunzime foarte ingust, putandu-se izola foarte bine subiectul fata de fundal.

O problema care se pune in momentul in care se fotografiaza cu teleobiectivul, este folosirea timpului de expunere. Unghiul de cuprindere al cadrului fiind foarte mic, imaginea va “tremura” la orice miscare a aparatului si va rezulta o poza neclara pe tot cadrul. Sunt mai multe posibilitati sa evitam o astfel de situatie.

Fie folosim un trepied sau monopied, care va fixa aparatul pe un punct fix, fie folosim obiective cu stabilizatoare optice in ele, fie folosim un timp cat mai scurt de expunere. In ceea ce priveste stabilizarea imaginii, Nikon si Canon folosesc stabilizatoare optice (controlate electronic) foarte eficiente, in obiectiv, ceea ce duce la o crestere a pretului obiectivului, iar Pentax foloseste un sistem electromecanic de stabilizare al senzorului, in corpul aparatului, putandu-se astfe folosi obiective fara stabilizare, mult mai ieftine. Fara a dori sa nasc o polemica pe aceasta tema, pot sa spun, din practica, ca sistemul optic de stabilizare din obiective este mult mai eficient decat cel electromecanic al senzorului.

Daca folosirea trepiedului sau a unor stabilizatoare tine de dotarea fiecaruia, folosirea timpului de expunere este la indemana oricui. De aceea, fara a face o teorie anume, trebuie sa tineti minte ca un timp de expunere corect, care sa nu faca imaginea tremurata sau neclara, fara a folosi trepied/monopied sau obiective cu stabilizare de imgine, este de 1 / 2 x distanta focala a obiectivului. De exemplu, daca folosim un obiectiv cu distanta focala de 200 mm putem folosi un timp de expunere de minim  1/400 sec. fara a sta cu grija ca, daca am tinut aparatul in mana cat mai bine, imaginea va fi tremurata  (neclara), deci un rebut. Aceasta formula se aplica la orice distanta focala. Sigur ca este bine, daca avem si obiectiv cu stabilizare, sa-l folosim ! Cu toate acestea, se stie ca un fotograf experimentat va putea face fotografii nemiscate si la timpi de expunere relativi lungi  fara trepied sau stabilizare.

Un obiectiv aparte, sa spunem specializat, este obiectivul macro 1:1, folosit pentru fotografieri la distanta mica, unde subiectul fotografiat va avea pe senzor aceeasi marime. Pentru multi, fotgrafia macro este o provocare.

In primul rand, trebuie sa spunem ca obiectivele macro au distanta focala este fixa, in jur de 100 mm, diafragma minima de 2,8, iar calitatea optica este excelenta, practic fara distorsiuni. Exista si obiective cu distante focale care variaza intr-un anumit domeniu, de exemplu 70-300 mm si mai au la sfarsit inscriptionat MACRO. Acelea nu sunt obiective macro in adevaratul sens al cuvantului, dar pentru inceput se pot folosi cu un oarecare succes.

In afara de obiectivele macro, fotografia la mica distanta se poate realiza fie prin folosirea unui burduf special, ca in imaginea alaturata, care face ca obiectivul sa se apropie mai mult spre subiect, fie prin folosirea unor lentile aditionale macro (+1, +2, +4),  care se ataseaza pe obiectiv si astfel se modifica distanta focala. Mai exista tuburile de extensie macro, care se intercaleaza intre obiectiv si corpul aparatului, avand acelasi efect ca folosirea burdufului, precum si inelele inversoare, dispozitive care permit intoarcerea obiectivului.

Ca recomandare practica, atunci cand incercati sa fotografiati macro folositi un trepied, iar claritatea incercati sa o faceti manual, chiar daca obiectivul are autofocus. Asta deoarece in fotografia macro campul de profunzime este foarte, foarte ingust, de cativa milimetri, iar locul pe care il aveti in focus (clar) sa-l alegeti Dvs. si nu aparatul !

In cazul in care fotografiati insecte, incercati sa focusati pe ochii acestora si sa folositi o diafragma cat mai mica, pentru a mari campul de profunzime – pentru a se vedea cat mai mult clar din insecta. In poza din dreapta, cu paianjenul fara un picior (!) puteti da click pe imagine si sa o mariti pentru a se vedea mai bine ceea ce am explicat. Pentru aceasta fotografie s-a folosit un aparat Canon 7D cu obiectiv EF 100mm F2,8 MACRO, diafragma a fost F9, timp de expunere 1/60″ si ISO 400, asta doar sa va faceti o idee despre setarile folosite.

Sper ca ati inteles ca fiecare tip de obiectiv are rolul sau.

Cu toate acestea, in comert au aparut obiective “all around“, asa cum spuneam, bune la toate, in sensul ca au o distanta focala pe o plaja foarte mare, de genul 18-200 mm, la preturi relativ decente. Din punctul meu de vedere este un compromis datorita deformatiilor imaginii la distanta focala mica si rezolutia scazuta la distanta focala mare… Daca plecati intr-o vacanta si vreti sa aveti un singur obiectiv, atunci poate fi o alternativa de luat in calcul. Dar daca stiti ca veti pleca cu gandul de a face si fotografii, atunci nu cred ca este prea mare efortul sa mai aveti la Dvs. un obiectiv, doua.

Un lucru pe care nu vi-l prea spune niciun vanzator este acela de a fi atenti in momentul in care schimbati obiectivele ! Trebuie pe cat posibil sa evitati zonele cu praf. Cand schimbati obiectivul ori folositi o incapere sau intrati in masina. Praful pe senzor este o mare problema pentru un fotograf, dar din pacate apare frecvent si asta numai de la schimbarea obiectivelor. Chiar daca aparatele digitale au un sistem de autocuratire, nu intotdeauna acesta este si eficient. Praful pe senzor il puteti observa ca puncte, uneori transformate in pete, care apar pe imagine atunci cand fotografiati cu deschideri mai mici ale obiectivului, la diafragme de 11 sau mai mult. In cazul in care a aparut praf pe senzor, nu incercati sa-l curatati singuri !

Pentru curatatul senzorului exista solutii speciale (cea mai cunoscuta fiind Eclipse E2) si spatule speciale de unica folosinta. Sfatul meu este sa lasati aceasta operatiune in seama profesionistilor, fiindca exista riscul, fie sa murdariti senzorul si mai tare, fie sa-l zgariati sau chiar sa-l distrugeti.

O rezolvare totala a acestei situatii este sa nu schimbati obiectivul sau sa aveti doua aparate foto, fiecare cu obiectivul lui. Aceasta ultima solutie este mai scumpa, dar cea mai eficienta.

Ca un ultim sfat, pentru a va descurca in mult prea bogata oferta a obiectivelor, pentru a alege un obiectiv care sa faca pretentiilor dumneavoastra dar si bugetului, ar fi bine sa consultati acest site ! Sunt teste seriose de laborator, nepartinitoare si pe de alta parte, puteti face comparatie intre mai multe obiective. Va puteti da seama practic de distorsiunile obiectivului, de cat de “sharp”este (MTF – resolution) si de aberatiile cromatice. Nu in ultimul rand, nota finala va poate da un indiciu asupra calitatii mecanice si optice a obiectivului precum si raportul calitate/pret.

============================================================

Daca doriti sa vedeti inregistrarea unor emisiuni despre fotografie realizate de mine pe postul local de TV, click AICI !

============================================================

Atentie !

Folosirea unor pasaje din acest articol (maximum 500 de caractere) se poate face numai cu indicarea sursei, respectiv http://blog.fotomagica.ro cu link direct catre acest articol. De asemenea este interzis a se prelua fotografiile-exemplu  care apar in articol, acestea fiind protejate prin Copyright.

5 Raspunsuri la 2T. Distanta in fotografie. Tipuri de obiective

  1. dordeduca

    de mare folos acest articol!!!

  2. admin

    Ma bucur ca ati gasit ceva util aici !

  3. Ciora Laurentiu

    bun articol!

  4. Robert suba

    Salut, am o intrebare daca ma puteti ajuta…
    Cu ce fel de aparat/obiectiv pot fotografia/filma la o distanta de peste 1km… ma intereseaza la distanta respectiva sa pot face fotografie clara gen sa pot vedea de exemplu o placuta de inmatriculare ori un chip uman…
    Va multumesc.

  5. admin

    Puteti face aceasta cu teleobiective, dar cu o distanta focala mare (min 500mm), dar de obicei costa mult, mai ales daca sunt si cu diagragme 4 sau 2,8… Vedeti astfel de teleobiective la fotoreporterii din sport.
    Oricum ceea ce vreti Dvs. costa peste 10.000 Euro. Puteti gasi teleobiective gen luneta dar nu sunt luminoase, au diafragme 8 sau 11, dar calitatea imaginii este indoielnica.
    Trebuie sa mai luati in calcul si un trepied bun fiindca cu distanta asta focala sunt slabe sansele sa faceti o fotografie din mana.
    Craciun fericit cu multe realizari !

Postati un comentariu