Subscribe via RSS

10C. De ce fotografia alb-negru ?

By admin

Până la apariția fotografiei color, pe scara largă, în anii ’80, fotografia alb-negru era singura formă de exprimare a creativității.

Datorită materialelor  fotosensibile color mai puțin performante, în acei ani era foarte greu de realizat un balans de alb corect. Se știe că filmele color erau fabricate pentru anumite temperaturi de culoare, iar folosirea unui film la altă temperatura de culoare față de cea pentru care a fost fabricat impunea folosirea acelor filtre de conversie, care își realizau scopul destul de bine. De asemenea, în procesul de copiere pe hârtie, se punea, la fel, problema unui balans de alb corect, ceea ce se făcea ușor cu ajutorul analizoarelor de culoare care stabileau compozita cromatica a filmului și determinau foarte rapid care era concentrația culorilor galben, magenta (purpuriu) și cyan (azuriu).

Cum, pe de o parte, costurile unui analizor de culoare, dar și a materialelor fotosensibile nu erau tocmai accesibile, iar pe de altă parte, acestea erau destul de greu de găsit în comerțul socialist de stat, fotografia color a fost „rezervată” fotografilor care trăiau din fotografie și o practicau ca o profesie.

Din fericire, materialele alb-negru se găseau din belșug și la prețuri acceptabile. La fel și substanțele, iar copierea pe hârtie se realiza destul de simplu cu aparate de mărit obișnuite, lăsând foarte mult loc creativității.

Din punctul meu de vedere acesta a fost motivul determinant pentru menținerea în top a fotografiei alb negru la nivelul acelor ani.

Abia după apariția laboratoarelor foto automate care developau filme color și scoteau cu o viteză foarte mare fotografiile, de o calitate tehnică foarte bună, fotografia alb negru a rămas doar în sarcina artiștilor fotografi, ca mod specific de exprimare.

Apariția aparatelor foto digitale a fost un nou pas în pierderea interesului pentru fotografia alb negru…

Acum cred că ar trebui să vedem de ce o fotografie alb negru, poate fi, uneori mai atrăgătoare decât cea color ?

Există o falsă impresie că atunci când o fotografie color nu are impactul necesar asupra privitorului, mai ales atunci când  a fost prost expusă, modificarea acesteia în alb-negru va modifica în așa măsura starea de spirit, încât va fi perfectă !!!

Din punctul meu de vedere, în marea majoritate a cazurilor, conversia de la color la alb negru trebuie făcută în cunoștință de cauză și nu așa „după ureche”… Plecând de la această concepție greșită, fotografia alb negru astfel rezultată va fi, în marea majoritate a cazurilor, un compromis.

Pe de altă parte, unii fotografi începători și care nu au lucrat niciodată pe film, atunci când doresc să facă o fotografie alb negru, setează aparatul pe un mod de lucru „alb negru”. Pot să fiu de acord cu aceștia doar în privința că au ales de la început să facă un cadru alb negru, ceea ce este un lucru lăudabil în comparație cu cei care nu le-a plăcut fotografia color pe care au realizat-o și se gândesc să-i dea un plus de valoare prin transformarea ei în alb negru.

Sfatul meu este că atunci când simțiți că un cadru ar fi bine să fie alb negru, fotografiați-l tot color ! Spun asta deoarece oricât de bun ar fi aparatul există limitari fizice ale senzorului în ceea ce privește numărul de nuanțe de gri existente între alb și negru. Din acest punct de vedere, filmul este superior senzorului electronic, fiind capabil să redea un număr foarte mare de nuanțe de gri față de senzor. Această caracteristică se numește latitudinea de expunere.

De aceea, fiindcă tot vorbim despre fotografia digitală, programele de prelucrare a fișierelor digitale gen Photoshop sau Gimp, pot atenua acel neajuns al senzorului, putând imbunătăți, în funcție de situație, într-o fotografie digitală, corect expusă, acele nuanțe de gri, prin prelucrarea individuală a fiecărui canal de culoare. În cele mai multe cazuri o vom putea face mult mai bine decât softul de prelucrare al aparatului !

Atunci când simțim că ar trebui să realizăm un cadru alb negru, trebuie să vedem și putin alb negru ! Spun asta deoarece nu toate genurile de fotografie se pretează foarte bine, în zilele noastre, pe alb negru.

Dacă ne gândim la alb negru, în primul rând trebuie să știm că o lumină bună poate crea în cadru o stare de spirit de relaxare, bucurie, pe când o lumină „dură”, adică cu un contrast ridicat, poate crea o stare tensionată. Pe de altă parte, o lumină difuză, dată de exemplu de ceață, poate crea o stare de liniște, mistică, de invitație la visare, iar o lumină scăzută, de exemplu cea de noapte, poate crea un cadru sobru și uneori sentimente de neliniște.

Cu alte cuvinte, toate aceste stări sunt date de mărimea contrastului alb negru existent în cadru și eventual de realizarea high key ori low key (atunci când în cadru predomină nuanțele deschise ori nuanțele închise).

Așa cum am văzut într-un articol mai vechi, contrastul alb negru este total diferit de contrastul color. Contrastul alb negru este dat de numărul de nuanțe de gri existente între alb și negru, iar contrastul color este dat de amplasarea culorilor în spectrul vizibi. Pe modelul fizic creat numit „roata culorilor” contrastul cel mai mare între două culori este dat de așezarea acestora în opoziție pe roata culorilor.

La prima vedere, o fotografie color, ar fi mai bună, mai apreciată, deoarece fiind mai apropiată de ceea ce putem observa cu ochiul liber, în care se redă mai bine spectrul vizibil,  conține mai multă informație despre cadrul respectiv.

În realitate, lucrurile nu prea stau așa !

Plecând de la diferența între noțiunile de contrast alb negru și contrast color și că ideea de contrast poate induce anumite stări, trebuie să recunoaștem că, contrastul color poate fi sesizat mult mai greu de către un ochi neavizat, în comparație cu cel alb negru.

Mai puține informații despre culoare crează o tensiune în cadru, dată de impactul asupra creierului care este obișnuit să vadă color și de aceea acesta va încerca, cred eu, să suplinească acest neajuns atribuind în subconștient nuanțelor de gri anumite nuanțe de culoare și probabil de aici vine și acea subiectivitate în aprecierea impactului fotografiei respective asupra privitorului.

Pe de altă parte, reducând nivelul de informație despre culori, se poate crea, în unele cadre, o atmosferă de vechi, de antic, dar asta cred că poate fi o problemă subiectivă legată de timpurile când se realizau numai fotografii alb negru. Cu siguranță, în acest caz, percepția trăită de un tânăr care „s-a născut” cu aparatul digital va fi total diferită de cea simțită de o persoană mai în vârstă care a experimentat sau a admirat și fotografia alb negru.

Cred că o fotografie alb negru se pretează foarte bine în portret, peisaj, boudoir, nud și nu numai, unde creativitatea joacă un rol important și astfel se pot transmite poate mult mai bine anumite trăiri și sentimente.

De aceea, părerea mea este că fotografia alb negru nu trebuie abandonată, mai ales că, așa cum am arătat, folosind corect lumina disponibilă se pot crea cadre net superioare celor color.

============================================================

Daca doriti sa vedeti inregistrarea unor emisiuni despre fotografie realizate de mine pe postul local de TV, click AICI !

============================================================

Atentie !

Folosirea unor pasaje din acest articol (maximum 500 de caractere) se poate face numai cu indicarea sursei, respectiv http://blog.fotomagica.rocu link direct către acest articol.

6 Raspunsuri la 10C. De ce fotografia alb-negru ?

  1. INA STANA REBIGAN

    mie sincer imi place foarte mult fotyografia alb negru ..si uneori pun camera pe alb negru ,,in special acolo unde gasesc cladiri sau obiecte mai vechi pentru a reda si mai mult aceasta senzatie …uneori cand intalnesc oameni mai in varsta ….atunci cand vor sa se lase fotografiati …imi place sa ma uit la fotografiile facute in alb negru ..chiar imi atrage atentia mult mai mult decat cele in color …atunci cand sunt la oxpozitie si intalnesc ambele tipuri de fotografii …sau cand intru intr-0 librarie si inatlnesc cate o carte mai veche al unui fotograf sau in care se vorbeste despre fotografie ,,,ma apropii si nu rezist tentatiei de a rasfoi intai o carte unde apar fotografii alb negru si apoi dupa ce ma satur de acestea caut si pe cele de fotografii in color …multumesc ca a=ti scris acest articol si mi-ati deschis curiozitatea inca o data si in momentul acesta voi merge sa iau cateva carti pe care le am cumparate si sa le rasfoiesc putin …asa poate imi starneste simturile ca sa dau o raita cu camera pe unde stiu ca pot trage cateva instantanee in alb negru

  2. admin

    Ma bucur ca articolul v-a starnit pasiunea catre alb negru !!!
    Mult succes !

  3. Izabela Tudor

    Cred ca ai dreptate! Nu ma pricep la fotografii, dar am cateva din anii ’80 care sunt foarte expresive. In rest, articolul este prea tehnic pentru mine. Imi place site-ul. Il voi recomanda prietenilor interesati de “fabricarea” fotografiilor!

  4. admin

    Ma bucur ca ti-a placut site-ul, in rest… asta este cu partea tehnica, desi acesta mi se pare lipsit de chestii tehnice !

  5. Cornel Manescu

    Era sa trec peste un articol din “compozitie”, pentru ca sunt doua cu numarul 6c:
    – incadrari si unghiuri in fotografie
    – de ce fotografia alb-negru?
    Altfel, felicitari pentru site!

    La multi ani!

    Cornel

  6. admin

    La multi ani !
    Multumesc pentru atentionare, s-a rezolvat !

Postati un comentariu