Subscribe via RSS

10D. Procedee fotografice uitate

By admin

“Care este cea mai buna fotografie a mea? Cea pe care o voi face maine!”

Imogen Cunningham

 

Daca este sa ne luam dupa dezvoltarea tehnologica din ultimii ani, cand aproape toata lumea are un aparat foto digital, este pe undeva desuet sa vorbim despre fotografia clasica, pe film, numita si analogica.

Dar cat de desuet poate fi daca incercam sa atingem un subiect si mai delicat, in care sa trecem in revista procedeele prin care pionierii fotografiei reuseau, cu greu, sa capteze si sa fixeze o imagine pe un suport fizic ?

Oare mai intereseaza pe cineva acest lucru ?

Oare ar mai incearca cineva, cu materialele existente astazi, sa refaca acele experiente care probabil dadeau fiori de placere pionierilor fotografiei ?

Deci ce a fost inainte de film ?  Prin ce metode fotografii incercau sa capteze si sa fixeze imaginile ?

Voi incerca sa trec in revista principalele metode folosite, metode care au avut ceva de spus in istoria fotografiei si care, intr-un fel sau altul, au facut trecerea la metodele folosite astazi… Acestea nu au fost singurele, dar celelalte au fost variante ale celor pe care le voi prezenta mai jos, metode colaterale care nu au avut viata lunga.

1. Procedeul cu albumina, a fost un procedeu folosit in special pentru peisaje avand in vedere ca un timp de expunere de 10-15 min. nu era tocmai comod pentru portrete. Imaginea se capta pe o placa de sticla pe care se depunea albus de ou cu o solutie de iodat de potasiu. Developarea se facea cu acid galic, iar produsul finit era foarte apreciat pentru detaliile fine datorita transparentei suportului fizic (sticla). Acest procedeu a rezistat din 1848 pana in 1851 cand a fost scos din uz de procedeul cu colodiu.

2. Procedeul cu colodiu, a fost descoperit in 1851 de Frederick Scoet Archer. Pe o placa de sticla se turna colodiu care continea iodura de potasiu, iar sensibilizarea se facea cu solutie de nitrat de argint. Inconvenientul major era ca placa trebuia sa fie expusa atat timp cat era umeda, deoarece sensibilitatea scadea pe masura ce placa se usca. Marele avantaj era sensibilitatea ridicata, fiind necesare doar o expunere de cateva zeci de secunde. Developarea se facea imediat dupa expunere, cu acid pirogalic sau sulfat de fier, iar fixarea se facea cu hiposulfit de sodiu sau cu cianura de potasiu.  Acest sistem a fost raspandit pana in 1862, fiind un procedeu cu costuri mai reduse.

3. Procedeul calotip, a fost descoperit de Henry Fox Talbot  la sfarsitul anului 1840. Procedeul consta in sensibilizarea unei coli de hartie cu solutii de nitrat de argint si iodura de potasiu. Dupa o expunere de cateva minute, imaginea era developata cu cu gallo-nitrat de argint. Apoi fixarea se facea cu hiposulfit de sodiu, dupa care se spala si se usca. Daca pe hartie se aplica un strat subtire de ceara, atunci negativul era mai transparent, marindu-se detaliile. Copiile calotip erau rosiatice sau cafenii. Avantajul major era ca dupa un negativ se puteau face foarte multe copii pozitive.

4. Daguerrotipia a fost inventata de Louis Jacques Mandé Daguerre in anul 1837. A fost poate cea mai mare inventie care a dus la aparitia fotografiei pe scara larga. Imaginile erau captate pe placi argintate de arama sau de cupru care in prealabil erau introduse in aburi de iod. Imaginea era developata in aburi de mercur si ulterior fixata cu hiposulfit de sodiu. Rezulta o imagine pozitiva de o calitate foarte buna pentru acele timpuri. Singurul dezavantaj era ca trebuia sa fie protejata cu sticla deoarece se zgaria foarte usor. Un alt dezavantaj era si imposibilitatea multiplicarii negativului. Acest procedeu a avut o viata relativ lunga folosindu-se pana in 1865.

5. Emulsia de gelatina a fost cel mai mare pas spre aparitia filmului clasic. La inceput emulsia de bromura-gelatina a fost folosita de Richard Leach Maddox  pentru acoperirea placilor de sticla. Tot acesta, in 1889,  a avut inspiratia sa depuna aceasta gelatina fotosensibila pe rolfilme de celuluoid. Expunerea dura cateva secunde ceea ce constituia un avantaj major la acea vreme. Cu timpul, compozitia chimica a emulsiei de gelatina fotosensibila a avansat, putandu-se obtine o sensibilitate foarte ridicata, putandu-se realiza expuneri de fractiuni de secunda. De mentionat este faptul ca la inceput aceasta emulsie nu era sensibila la culori. Prin avansarea tehnologiei s-a reusit sensibilizarea la anumite culori (orthocromatic), ajungandu-se apoi la sensibilizarea tuturor culorilor din spectru (pancromatic).

Acest procedeu s-a imbunatit continuu de-a lungul timpului fiind si cel mai longeviv procedeu, intalnindu-se practic si astazi.

Chiar daca materiale si procedeele au evoluat, fie prin ultrasensibilizarea emulsiei fie prin inlocuirea suportului de celuloid (care era foarte inflamabil, putandu-se chiar autoaprinde), acest procedeu este responsabil pentru dezvoltarea fotografiei dar si a cinematografiei.

Avantajul major pe care il stim cu totii este acela ca negativele se pot multiplica in oricate exemplare prin proiectia imaginii pe un suport de hartie (sau alte materiale – sticla, tesatura, marmura, plastic) acoperita cu material fotosensibil.

 

============================================================

Daca doriti sa vedeti inregistrarea unor emisiuni despre fotografie realizate de mine pe postul local de TV, click AICI !

2 Raspunsuri la 10D. Procedee fotografice uitate

  1. cutar petre

    CU RESPECT -AM UN NUMAR DE NEGATIVE PE STICLA _ANI 1950-1960- CE POT FACE CU ELE -PETRE tel 0720156980 -MULTUMESC !

  2. admin

    Poate o consignatie sau incercati pe site-uri de vanzari cumparari (okazii.ro ori http://www.foto-magazin.ro/fotomarket-vanzari.php sau http://badorgood.com/anunturi).
    Mult succes !

Postati un comentariu